Inefabil dor

Inefabil dor
Curge călător
Devenind izvor
De lacrimă sfântă
În privirea inalienabilei iubiri
Dintr-un suflet imuabil
Ce luptă-n zadar cu-un apus malefic
Al pasiunii strânse într-un buchet
De reminescențe ale unei mări de trăiri
Secate de arșița clipei
Care aparent a murit
În brațele inimii tale,
Himeră a inimii mele
Ce trăiește într-o
Asiduă frământare
Plămâdită în covata timpului necruțător
Cu dragostea din noi.

Inefabil Dor

Inefabil dor,
Rază de lumină
În întunericul nimicului
Ce adăpostește iubirea dintre noi
Care își scrie testamentul
Cu lacrima fiecărei ploi.

Mi-e frig măicuță

Frig

Mi-e frig măicuță, mi-e dor de ale tale brațe,
Suspin cu jale din lumea care nu cuvântă,
E liniște în Rai, e râu de lacrimi de tristețe,
Din mine prea dur s-a scurs viața sfântă.

Subit firul mi s-a întrerupt în plină tinerețe,
De ce trebuie să ascult cum îngerii cântă?
Mi-e frig măicuță, mi-e dor de ale tale brațe,
Suspin cu jale din lumea care nu cuvântă.

Veniți, salvați-vă de moarte!
Vreau să simt dulcele gust al vieții,
Veniți, nu vreau de voi departe!
Nu vreau să ajung în gheara morții.

Mi-e frig măicuță, mi-e dor de ale tale brațe,
Suspin cu jale din lumea care nu cuvântă.


Cuvintele de luni iar s-au prins în horă. Creativitatea mi-am pus-o la încercare. Puneți-o și voi. Cuvintele pentru lunea viitoare sunt: invizibil, susur, răbdare. Spor la scris!

Ia-mă de mână

Ia-mă de mână

Ia-mă de mână, să ne înlănțuim destinele,
Să ne iubim în zbor,
Să îmbrățișăm un început
Scăldat în raze de amor.
Ia-mă de mână, simte-mi
Inima-mi în palma-ți tremurândă.
Ia-mă de mână,
Să-ți mângâi sufletul cu focul său ce aprig arde.
Ia-mă de mână, să devin pasăre măiastră,
Să-mi asculți din codru trilul de dor.
Înalță-mă, spre culmi de vis,
Alintă-mi buzele cum mi-ai promis.
Ia-mă de mână… iubirea să ne devină al fericirii izvor.

Confesiune

Inima mi-i colivie
în ea stă închis dorul mistuitor
tac și aștept clipa care va să vie
în jurul meu frunzele dansează uimitor.

Confesiune

Chipul ți se oglindește prin a mea privire
în el citesc o umbră de iubire
mi-e chin cuvântul rămas fără glas
în fața iubirii ce-n suflet a făcut popas.

Inima mi-i sfânt lăcaș
în el tu mi-ai lăsat răvaș
cuvântul din el trezește iarăși dorul
așteaptă clipa în care-și va regăsi amorul.

Vorbește inima

Azi îmi vorbește inima de doi,
Doi nebunatici enigmatici
Un el cu-un glas vioi,
O ea cu ochi romantici
Pășesc prin foc, se ard de dor.

Azi îmi vorbește inima de doi,
Doi ochi căprui ce par ai nimănui,
Sufletu-i știe însă pe amândoi,
Sunt fericirea nopților albăstrui.

Azi îmi vorbește inima de doi,
Doi pași făcuți prin ploi cu noi,
Șuvoi de flăcări lasă în urma lor,
Se scrie gândul prin focuri,
E vremea poemelor.