Beatitudine

Divinitatea prin suflet mi se plimbă,
Ziua, cascadă de lumină îmi este,
Privesc spre cer și-o rază albă
Îmi scaldă trupul dându-mi de veste
Că viața cu mine vrea să stea de vorbă.

E-atât de bine să-ți auzi inima bătând,
Semn că și azi viața te invită la cafea
Pe terasa timpului din aripi dând,
Prin grădina florilor de catifea.

Mă uit spre soare
Și viața-n raze îmi apare,
Respir și inspir aer plin de valoare,
Trăiesc. Clipele azi se pare că nu mai au scăpare.

Poartă-mă viață pe unde tu vrei!
Scaldă-mă prin fiecare clipă!
Dă-mi să gust din licoarea dragostei,
Să-i simt aroma de care nu voi face risipă!

De-aș putea

De-aș putea

M-aș transforma în Lună

Și zi și noapte aș lumina

Calea ce duce către tine, Fericire.

 

De-aș putea

M-aș transforma în vis

Și la tine în gând

M-aș furișa noapte de noapte.

 

De-aș putea

De-aș putea

M-aș transforma în vânt

Și-aș spulbera

Durerea ce sufletului

I-a răpit glasul atât de dulce,

Cu care iubirea îşi cânta.

 

 

De-aș putea

M-aș transforma în foc

Și aș mistui

Acele amintiri din acel timp călător,

Ce tare dor.

 

 

De-aș putea

M-aș transforma în eternitate

Și-n dar m-aș oferi

Lumii profane.

 

De-aș putea….

Dar nu se poate…

Fiindcă sunt doar un muritor,

Și nu Divinitate.