Acolo

Acolo

Cărarea mi-e pustie. Doar gândul
De ea știe. Umbra iubirii împrăștie
Ploi surde ce-mi ascund cuvântul, 
În vers divers, în amintirea vie.

Miroase a iubire. Parfum de nemurire.
Sufletul e-n delir. Îl simt, dar nu mă mir.
Trăiește să iubească. Blestemul să oprească,
Să sufere dorind, iubirea mereu să-l însoțească.

Printre cărări pustii, printre iubiri vii,
Sunt liniște ascunsă, sunt doar o filă
Întoarsă, dintr-o carte cu litere aurii,
Izbită în uitare, pe veci și fără milă.

Acolo mi-e privirea, iubind cuvântul
Care pictează, alinând trăirea.
Acolo, în cuvânt, și-a găsit împlinirea.
Acolo, pe-o petală de gând,
A descoperit nemurirea. 

Confesiune

Inima mi-i colivie
în ea stă închis dorul mistuitor
tac și aștept clipa care va să vie
în jurul meu frunzele dansează uimitor.

Confesiune

Chipul ți se oglindește prin a mea privire
în el citesc o umbră de iubire
mi-e chin cuvântul rămas fără glas
în fața iubirii ce-n suflet a făcut popas.

Inima mi-i sfânt lăcaș
în el tu mi-ai lăsat răvaș
cuvântul din el trezește iarăși dorul
așteaptă clipa în care-și va regăsi amorul.

Gustam din roua vieții

Gustam din roua vieții,
Și-un hohot de fericire am auzit
Prin amintirea cu parfum de tei,
Ce spre tine m-a călăuzit.

Copacii ochii și-i îndreaptă spre mine,
Adieri de vânt cad în uitare
Când din ei curg lacrimi ce îmi sunt străine.
Mă cutremur. În brațe strâng visul efemer.

Frunzele văd și triste pălesc,
În palma iubirii jelesc
Cuvântul ce le moare pe buzele uscate.
Să îți vorbească nu mai pot, din păcate.

Adun tristeți, le-arunc în nori,
Scotocesc după clipe însorite,
Prin curcubee de flori.
Să le găsesc aș vrea, în simțiri felurite

Mici detalii

Din dor de glas ce murmură iubire
Am răpit cuvântul de printre necuvinte
Și l-am ascuns sub luna plină de vorbire
În codrul cu lupi ce urlă despre tine.

Sunt o enigmă înfășurată în vise rescrise
Pe o filă de timp pierdut în clipe,
Rup ramuri de urlet cuprinse
Și încerc să aud glasul pe care-l simt atât de aproape.

Sfarm gânduri nesătule, de pietre flămânde,
Când cerul senin are chipul tău.
Mi-aud respirația cu visuri plăpânde
Fugind prin suflet de al său călău.

Fac pași printr-o lume ce nu mi se arată,
Adun mici detalii despre ce poate fi iubirea,
Eliberez cuvântul ce caută rostirea adevărată
Și îmi îndrept spre ploaia de stele, privirea.

E un spectacol mirific despre un el și-o ea,
Despre doi enigmatici ce se ascund după vitralii.
Mi-e atât de greu să-i zăresc prin mulțimea
De gânduri viu colorate ce sunt doar niște mici detalii.

Parcurs

S-a oprit o literă prin frunzișul vieții
Și-a-nceput să-și strige dorul de cuvinte
Al cărui ecou s-a dus până la munții
De gânduri șoptite ca o rugăminte.

Auzind ecoul dorului divin,
Se trezi poetul din somnul cel fără de vise
Și culese litera ce stătea pe-un spin
Aflat din întâmplare pe cuvintele nescrise.

Un strop de sânge curse atunci din inima rănită,
Îl șterse rapid cu al său gând suav
Și așeză litera neprihănită
Pe al său condei brav.

De-ndată dorul dispăru
Și-n locul lui apăru
Un cuvânt ca prin farmec
Din litere prinse într-un dans sălbatec.