Versuri aurii

 

Versuri

Secundele se scurg pe toamna
ce-și scrie la lumina lunii drama.
Pârjolesc totul în treacăt. 
Și verdele viu al copacilor falnici,
și surâsul razelor de soare,
și inima ce mult mai doare.
Frunzele-i mor, mormântul lor
rece e acoperit de pașii
timizi ai umbrelor calde
ale sufletelor care au vrut
să mai vadă o dată lumea în
care au trăit.
Condeiul auriu călimara o atinge
și suge cu sete din cerneala
timpului mort dar înviat
de versul pătimaș,
ce se joacă cu metafore ruginii,
care spun povestea toamnei,
a copacilor dezgoliți de patimi,
a strugurilor copți în vie,
a foșnetului din sufletul
picătură de iubire.
Secundele trec prin clepsidra
din care evadează timpul
captiv între pereții sordizi
ai neputinței.
Toamna își scrie iarăși povestea
în versuri aurii.

Ce simplu ar fi

Simplu

Ce simplu ar fi de nu mi-ar fi gândul condei.
De la răsărit la apus, mănunchi de idei.
De n-ar picta cu atâta ardoare iubirea-n floare,
Sentiment și culoare, în sufletul ce moarte nu are.

Ce simplu ar fi de nu s-ar stârni furtuni.
De visele lor n-ar cânta la harpa sufletului
Și-ar stârni dezgolite pasiuni.
Ce simplu ar fi să oprești zborul timpului.

Ce simplu ar fi de cântul din suflet
Nu și-ar face cuib în inima arsă
De-o lacrimă răstignită pe un urlet
De iubire, din privire, ștearsă.

Ce simplu ar fi de n-aș picta
Acea iubire străină.

Meşterul

Astăzi…

Gândurile senine,

Bucuriile firave,

Curcubeul de vise,

Tristeţile făr’ de glas

Vor să iasă-n grabă

Dintr-un suflet care

Le-a fost adăpost

Vreme -ndelungată.

Ele au hotărât să călătorească

Într-o lume -n care

Se aude că trăieşte-un meşter

Tare priceput în a făuri

Simboluri ce se numesc litere

Şi pe care apoi, frumos le uneşte

Pentru a crea cuvinte…

toc cearneala

Astăzi însă,

Bătrânul meşter făurar

Nu vrea să se ridice

De pe scrinul său.

Astăzi, alege să ignore

Al gândurilor strigăt,

Al bucuriilor glas

Al viselor imbold,

Şi al tristeţilor rugăminţi fierbinţI.

Astăzi, el tace…

Şi-şi odihneşte peniţa

Cea din greu muncită.

Resemnate….

Gândurile, bucuriile, visele chiar şi tristeţile

Se-ntorc în sufletul care adăpost le-a fost atâta vreme.

Ştiu că sufletul este unicul care le poate ocroti

De orice furtună de pe ţărmul vieţii…

Fiindcă e mereu deschis,

Binevoitor, dar şi răbdător.

Tăcerea începe a se lăsă treptat

Şi să cuprindă totul în jur….

Condeiul, meşterul făurar cel tare priceput

Se odihneşte-n tăcere

Alături de sufletul ce-n astă viaţă

E-nvăţat să rabde…

 

 

Valsul literelor

 

 

 

P1020351ex

 

 

Intr-o  zi

Dintr-un an

Intr-un timp

Dintr-un anotimp

Eu

Un actor grabit de pe scena vietii

Am pornit

Intr-un vals al literelor

Un vals

Ce splendid rasuna

Din sufletu-mi

De visuri si sperante plin

Un vals

Cu un  partener ce mi-a fost,

Imi este si-mi va fi o viata

Fermecatorul meu condei.

 

1,2,3,

1,2,3,

Frumoase litere apar

Din condei ca prin farmec

Si-ncep a valsa

In cuvinte a se transfoma.

 

1,2,3

1,2,3

In pasi de cuvinte

Sufletul mi-l alina.

Zi de zi.

Sursa foto: celiagomez.es