Delir

Delir îmi este zâmbetul ce-ți privește chipul visător.
Delir îmi este șoapta ce te strigă neîncetat,
dar tu nu o auzi, căci sunetul muzicii din suflet
e atât de tare, încât te împiedică să îmi auzi
glasul ce plânge după al tău dulce cuvânt.

Delir
Delir mi-s buzele înțepenite de murmurul
ce de ele s-a lipit când a-ncercat la tine să ajungă,
pentru a-ți spune că nu-i nimic că timpul trece,
că soarta o hoață de clipe este.
Sufletul meu așteaptă doar o frază să îți scrie
pe inima ce speră că încă îți bate pentru mine.
Delir îmi este iluzia regăsirii agățată de pasul amintirii
care se pierde în ceața deasă a anilor ce aleargă
la galop pe coama timpului
care în fiecare secundă mă sfidează.
Delir îmi este întreaga ființa fremătoare,
iar eu nu știu cum s-o alin.

Floare cu ochi de înger…

Iubito, precum o minunată albăstrea
ai apărut în visul meu de iarnă
și-ai revărsat peste al meu suflet de viscol răvășit
petale mii, tremurătoare
în fața emoției ce grațios dansa
în inima-ți de-o frumusețe rară.
Când ele m-au atins, am tresărit,
căci am simțit acel fior
ce mi-a dus dorul în delir.
Sufletul brusc mi s-a deschis,
tu ai pătruns și delicat te-ai așezat
sub un copac fără de frunze, care te-a întrebat:
Tu, floare rară cu ochi de înger,
te-ai așezat la rădăcina mea
ca să sădești în ea
iubirea ce mă va îmbrăca în roze
ce ție-ți vor cânta o melodie de amor la saxofon?
Surprinsă de întrebarea lui,
speriată l-ai privit, dar i-ai surâs,
șoptindu-i doar:
atât de bine se văd semințele iubirii în privirea mea?
Zâmbind șiret, coroana sa spre tine cu candoare și-o aplecă
și duios, chipul ascuns în spatele umbrelor sale, ți-l mângâie
cu dorul izvorât parcă de nicăieri.
O muzică sublimă a dorurilor ce se întâlniră porni fulgerător,
iar noi cu iubirea în ochi dansarăm până ce
visul înlăcrimat ne opri în zori de zi.

Stări

Îmi cântă amorul tăcerea,
Îmi ascultă cuvintele iubirea
Care se plimbă aiurea
Pe cărări ce duc nicăierea.

Stări

Îmi curge din inimă destinul,
Se prelinge încet chinul
Schițându-și treptat apusul…
Și așteptând nerăbdător răspunsul…

S-a dus zburând durerea…
A apărut zâmbind mângâierea…
Din senin s-a luminat zarea,
Și-a apărut deodată sclipirea
În ochii în care se citea amintirea.

A rămas doar un sunet mut
Pe cărările de argint ale unui gând de împrumut.
Tac…și-i ascult suspinul de temut,
Privind spre cerul abătut.

Un singur chip

un singur chip

 

Două lumi

Un singur chip

Două anotimpuri

Trecut şi prezent

În ringul vieţii

Zi de zi se-nfruntă

În timp ce de pe margine

Le arbitrez

Privind înapoi şi mergând înainte

Cu paşi mici nesiguri

Spre viitorul

Ce pare totuşi că

Timid  îmi surâde

Fericit că prezentul e hotărât

Să nu cedeze în lupta grea

Cu neîndurătorul trecut

Ce mă împiedică

Să merg

Privind doar înainte.