• Poezii

    Am fost

    Destinul a decis… am fost Răsăritul unui mugur Ce s-a rupt prea devreme de floare… Am fost… acum suntem două crengi despărțite De copacul ce-a albit de-atâtea căutări Ce ironie…ne găsește doar în poezie… Am fost priviri ce s-au scăldat în beția unui strop de iubire Exilat în tumultul trăirilor ce au devenit gol de simțire… Am fost secunde amețite de pașii ce se îmbrățișau Pur întâmplător, pe coridor… sau poate nu… Am fost dimineți, am rămas înserări Ajunse la capătul drumului cu un singur sens… Am fost început ce și-a frânt aripile Și a căzut…într-o așteptare ce visează Să fie găsită în golul vieții.

  • Gânduri

    Alergând prin destin, mă caut printre taine

    Mă pierd în mine alergând prin destin. Mă caut printre taine. Le adun, le strâng la sânu-mi. Sunt femeie. Privesc în oglindă și văd un chip ce prin sufletu-mi caută cu foame un sens. Pe buze vorbele imi stau grele. Cântaresc  zeci de visuri împletite în inimă. Vreau să culeg, să le dezleg, să le interoghez, dar sunt mute. În ochi mă privesc și-mi zâmbesc ironic. Mă scufund într-o mare de (ne) înțelesuri care îmi învăluie gândurile. Sunt gânduri de trăire răvășite. Iertare ar vrea să îmi ceară de dorul de (ne)dor. Dar totu-i lipsit de sens, de cuvânt fără de înțeles. Alerg prin destin. Îmi aud respirația atât de…