Pe-o aripă de vis

Mi-am așezat un dor

Și l-am privit cum se-nalță

Și se apropie

De luna dintre stele

Și-ncearcă să-și găsească

Un loc al lui

De unde mereu să strălucească.

Pe- o aripă de vis

Mi-am așezat o stea

Furată de pe cer

Și am privit-o cum

În suflet a intrat

Și-a scotocit prin el

În căutare de cuvinte adormite.

C-o strălucire intensă

La viață le-a trezit

Apoi, s-a așezat în colțul inimii

Și le-a privit cum rând pe rând

Se-ntind și formează

O câmpie de flori nemuritoare

Cu parfum de poezie.

 

Pe-o aripă de vis

Mi-am așezat

Un gând,

Trăiri dintr-un alt timp,

Dorințe rătăcite,

Un amalgam de clipe moarte,

Priviri reci,

Ochi absenți,

Izvor secat de lacrimi,

Și le-am poruncit  să zboare

Spre Zarea Uitării.

 

Pe-o aripă de vis

Am vrut să mă așez apoi și eu,

Dar soarele deodată mi-a zâmbit

Şi m-am trezit

Şi-am înţeles că totul nu fost

Decât un alt vis nocturn.

Of, viaţă, de-ai şti ce rău îmi pare!