Plouă

Plouă

Plouă. Lăcrimează cerul, mângâie pământul însetat de ea. E atâta liniște în zgomotul stropilor încât pot să ascult glasul ploii, de fapt, năduful vieții de dincolo de ea.
Tună. Norii se luptă în ring pentru un loc în fața soarelui. I-au răpit zâmbetul. Sunt extrem de mândri că au cucerit zarea și-au pictat-o în gri cenușiu.
Pământul face baie de aburi, deschizându-și larg brațele în fața ploii.
Eu îmi deschid sufletul în fața foii, la adăpostul gândurilor ce dau năvală. Nu comentez, le ascult. Cum aș putea oare să mă împotrivesc? Sunt ale vieții pe care o inspir și o expir. Trebuie să mă bucur, alții nu mai au cum…au plecat… Unde? Doar ei știu… poate într-o lume mai bună.
Sunt în spatele timpului. Îl privesc cum trece. Nu mă vede. De fapt, este posibil să mă vadă dar să nu îi pese.
Răsuflă din greu. Maratonul vieții îl cam obosește. Nu este un atlet foarte bun. Cu toate acestea, este foarte ambițios, nu se oprește. Hmm…mint. Mint frumos. Se oprește tocmai când omul nu vrea să se oprească. Își trage mereu răsuflarea numai când nu trebuie.
Absurd. Un timp absurd ce trăiește într-o nepăsare costumată în hainele ponosite ale bunăvoinței.
Viața, acest montagne-russe de trăiri, îngenunchează umilă în fața timpului, sărutându-i tălpile. O aberație. Timpul tot ii înghite secundele.
Dar nici eu mă las. I le recuperez și le ascund în cuvinte.
Și, deodată, întreaga ființă îmi e inundată de o putere inexplicabilă. Este incredibilă forța pe care au niște simple cuvinte izvorâte din gândurile umile ale unui biet muritor.
Înving timpul pe propriul teren și dau vieții un chip imuabil.
Viața îmi rămâne în inima cuvântului ce se odihnește de-a pururi pe foaie. Timpul aleargă. În urma lui ploaia s-a oprit. Cerul și-a șters pentru moment lacrimile. Totul e într-o expectativă puțin obositoare dar liniștitoare. Timpul nu mi-a aflat secretul. Și nici nu o va face.
Inteligența creatoare a omului depășește ambiția și determinarea timpului de a ne fura secundele, de a ne lăsa viața fără suflare în brațele pământului dornic, cu siguranță, de nemurire.
Picură pe foaie…varsă sufletul cuvinte…să simtă cumva pământul nemurirea.

 

Povestea

Povestea pictorului de cuvinte…povestea mea

A fost odată ca niciodată un gând mic dar curajos ce a avut un plan măreț, acela de a deveni pictor de cuvinte. Își dorea nespus să picteze cuvinte, să le vadă înșiruite pe foaia albă de hârtie.

Curajos din fire a îndrăznit să-și dezvăluie planul gândurilor din jurul său. Și ce să vezi, tare au mai râs gândurile mari de cel mic.

Primul a vorbit cel mai înțelept gând din lumea gândurilor, cel care analiza cu maturitate ideile celorlalte gânduri și le oferea cea mai bună soluție.

  • Îndrăzneață idee ai micului gând, dar ceea ce nu știi, fiindcă ești încă mic, este că ai nevoie întâi de talent, apoi de un plan, pentru a deveni pictor de cuvinte.
  • Am, răspunse micul gând.
  • Dacă ai, adu-mi dovadă. Adu-mi o lucrare de-a ta, iar eu am să te cred pe cuvânt.
  • Nu am. Știu doar că vreau să devin pictor de cuvinte. Vreau să văd cum cu penelul sufletului le dau dau viață. Vreau să văd cum privirea le strălucește de vitalitate.

Gândul înțelept se uită la gândul cel mic dar curajos și-i zâmbește oarecum sceptic. Știe că fără talent un asemenea plan era sortit eșecului. Dar cum nu vrea să-i strice inima celui mic, îi spune sfătos:

  • Exersează, Doar exersând îți vei putea scoate la lumină talentul. Începe o lucrare. După ce o finalizeazi, vino cu ea la mine.

Și zicând astea se făcu nevăzut. Obosise. Vorbise prea mult. Voia să mediteze asupra ideii micului gând. În sinea lui știa că acesta avea talent. Și el avuse talent, dar îi lipsise curajul… Regretase mereu că nu îndrăznise să picteze. Știa cât e de important să încerci. Este posibil să nu-ți iasă, dar trebuie să încerci. Dacă nu o faci apar regretele care îți sugrumă sufletul, lăsându-l aproape fără răsuflare.

Într-o zi de ianuarie, micul gând ia o foaie albă și începe să picteze ascultându-și glasul sufletului. Cuvintele se așezau atât de firesc pe foaie, încât ziceai că cel mic știa exact cum să le așeze.

De undeva, din umbra sufletului, gândul înțelept îl privea cu ochii săi de vultur și zâmbea. Știuse…intuiția sa îi spuse…cel mic avea să devină pictor de cuvinte. Și, deodată, simțind cum îl cuprind iar regretele, răsuflă adânc și caută prin cufărul prăfuit câteva idei scufundate într-un somn profund. Ia un penel și deschide colivia sufletului, să iasă cuvintele mii. Le lasă să simtă gustul libertății, așezându-le tacticos pe foaie.

Atunci a început povestea mea, a unui simplu om care trăiește în lumea cuvintelor. Le adun, le inspir, le expir. Sunt o parte din mine, sunt o parte din ele. Mă caut și mă regăsesc mereu printre ele. De ar fi să trăiesc fără ele, nu cred că aș putea. Fac parte din destinul meu. Le-am descoperit destul de târziu…dar mai bine mai târziu decât niciodată.

Chinul tainelor

Simt că mă sufoc în compartiment. E foarte cald. Aș deschide geamul, dar nu îndrăznesc. Nu vreau să-i deranjez pe ceilalți. Pun cartea pe genunchi și închid ochii. Mi-ar prinde bine un pui de somn. În plus, timpul ar trece mai repede așa.

Încerc să adorm, dar îmi este imposibil. În ultimii ani am început să am mari probleme cu somnul. Nu mai dorm așa cum dormeam odată. Dacă e zgomot nu adorm sub nicio formă. Iar zgomot este din plin. Celor ieșiți pe culoar nu le mai tace gura. Unii comentează încontinuu despre situația dificilă din România, de lipsa locurile de muncă, de salariile mici… Alții, pentru a se da interesanți, vorbesc în italiană. Nu pot să-i suport pe cei care se prefac că nu mai știu limba română de când au plecat să lucreze în străinătate. Lângă mine cineva sforâie de mama focului.

Sunt conștientă că nu pot să adorm în aceste condiții. Prefer însă să stau cu ochii închiși. Îmi este mai bine așa, având în vedere starea puternică de moleșeală care m-a cuprins. Nici dacă aș vrea nu aș putea ține ochii deschiși.

Nu sufăr de claustrofobie, dar simt că nu mai am aer în acest spațiu. Simt că devine tot mai strâmt și asta îmi taie respirația. Ciudă senzație. Mă ia cu frisoane și toate gândurile neplăcute dau năvală.

Îmi vine să țip. Să scot din mine toate tainele. Să le înșir una lânga alta precum niște rufe pe sârmă. Să le las în bătaia luminii. Să le afle lumea. Mi se par atât de grele, încât simt că nu mai pot să le țin în mine.

Din acea seară nimic nu a mai fost la fel. Nu mai dorm așa cum dormeam înainte. Am mereu coșmaruri. Se pare că am început să vorbesc prin somn.

  Eu, o susținătoare înfocată a luptei contra fumatului, m-am apucat de fumat. Am ajuns la concluzia că țigările sunt singurele care mă calmează. Când tainele bat la ușa sufletului anunțându-mă că vor să iasă, le închid gura cu o țigară. Și tac. Nu au încotro.  

Aș fuma și acum o țigară dar mi-am uitat pachetul de țigări la Ana. Așa că am să-mi impun să rezist cu stoicism. De obicei, dacă îmi impun ceva reușesc. Trebuie, fiindcă nu îndrăznesc să-i cer o țigară tipei din compartiment. Nu suntem compatibile. Nu cred că noi două am putea fi vreodată prietene, dar în același timp îmi este milă de ea. Nu știu de ce.

    Pare o persoană cu sufletul ferecat cu zeci de lacăte. Suferă mult. Suferința i se citește pe chip. Nu vrea asta dar nu poate împiedica acest lucru. În ciuda faptului că nu suntem compatibile mă regăsesc în ea.

Nici mie nu-mi este bine. Și deși nu vreau să se vadă, se vede. Mulți mi-au spus în ultimul timp asta, inclusiv părinții mei: „Iarina, tu ai ceva. Spune-ne ce ai ca să te putem ajuta”. Ce aș putea să le spun? Că nu mai sunt aceeași persoană de când m-am întors de la Brașov, de la ziua lui Mihai? Că nu mai sunt la fel de 20 de ani? Nu le-aș spune o noutate. Asta știu și ei. În rest…totul e învăluit în nimic. Nimic nu mai e așa cum ar trebui să fie. Nu pot face nimic. Nimic nu pot spune.

Chinul Tainelor

Oare de ce mi-am amintit tocmai acum de țigări? Simt o nevoie nebună să trag măcar un fum. Deschid ochii să caut prin geantă o țigară. Poate am rătăcit vreuna prin ea. Trenul se oprește din nou. Bușteni. Arunc o privire înspre peron să văd dacă există vreun chioșc. Ghinion. Inspir, expir. Îmi îndrept din nou privirea spre munți. Îi invidiez. Aș vrea să am și eu tăria lor. Dar oare nu o am? Nu apuc să-mi răspund. Gândurile îmi sunt întrerupte de o țigancă care începe să se milogească de îndată ce deschide ușa compartimentului. Dacă aș avea mărunți i-aș da. Întotdeauna m-am temut de blestemul țigăncilor…

Rochiile de vară potrivite pentru petrecerea timpului liber

Prima zi de vară. Prima răsuflare a celui mai îndrăgit anotimp. Mintea îmi zboară la vacanță, la cum îmi pot petrece timpul liber.

Nu știu alții cum se simt, dar odată cu venirea verii dispoziția mea se schimbă brusc. Devine mult mai bună. Iar în minte încep să se formeze imagini cu ținute chic pe care le pot purta în timpul meu liber.

Și cum îmi place să împărtășesc cu ceilalți ceea ce îmi trece prin minte, am decis să vă dezvălui câteva modele de rochii de vară potrivite pentru petrecerea timpului liber. Cu ajutorul lor vă puteți crea ținute cu totul aparte. Apropo, aceste rochii le găsiți pe site-ul felamo.com.

Rochiile de vară lungi

Rochiile lungi sunt perfecte pentru vară. Nu am nici un dubiu cu privire la ele. Rochiile specifice acestui minunat sezon sunt confecționate din materiale foarte delicate, care ne permit să ne creăm ținute fresh, dar fără a renunța la tendințe.

Este clar faptul că există detalii care nu se demodează niciodată. Printre imprimeuri și culori, există rochii lungi perfecte pentru diferite evenimente din sezonul estival. Dacă vreți să vă bucurați de o ținută comodă și unică, nu puteți trece cu vederea rochiile pe care vi le voi prezenta.

Voi începe prezentarea cu o rochie lungă de vară, cu mânecă scurtă, stil casual și larg, cu imprimeu asiatic. Este o alegere perfectă pentru o vacanță la mare și, de ce nu, la munte. După cum puteți observa și în imaginea de mai jos, o puteți accesoriza cu diferite brățări colorate și cu geantă bej din răchită.

O a doua recomandare pentru voi este o rochie de vară lungă, cu imprimeu floral și decolteu în V, din poliester. O puteți purta la un eveniment elegant sau chiar și când faceți o plimbare seara prin oraș.

Rochii scurte casual

Având în vedere că îmi plac foarte mult produsele casual, m-am gândit că nu ar fi o idee rea să vă prezint și vouă două modele de rochii de vară casual pe care le puteți purta când ieșiți la terasă cu prietenii sau chiar când plecați în vacanță.

Prima rochie este una largă, cu imprimeu text și portret, pe care eu aș combina nu neaparat cu o pereche de sandale, ci cu o pereche de sneachers. Aș accesoriza-o cu niște brățări stil hippie și un rucsac de piele maro. Alegerea însă vă aparține.

Cea de-a doua rochie oarecum asemănătoare cu prima este cu mânecă scurtă, cu imprimeu cu o floare și un fluture. Am ales această rochie fiindcă pe lângă floare și fluture are imprimat un mesaj motivațional foarte interesant: Never give up.

Rochiile De Vară

Este un mesaj care îmi place foarte mult. Nu ar trebui să renunțăm niciodată să ne urmăm visele, să facem ceea ce simțim, să ne îmbrăcăm așa cum ne dorim, alegându-ne produse de pe site-ul felamo.com.  

Cum să reciclezi și să decorezi diverse lucruri aparent nefolositoare

Reciclarea și decorarea pot merge mână în mână. Mai ales acum când petrecem mult timp în casă. Așadar, este un moment bun pentru a refolosi anumite ustensile sau recipiente care crezi că și-au pierdut utilitatea. Respectând pașii potriviți, vei crea obiecte noi.

Căutând noi idei de articole, am descoperit informații despre cum poți face decorațiuni care te vor ajuta să fii mereu activă. Dacă faci parte dintre acele persoane pricepute la meșterit, aceste idei cred că îți vor plăcea foarte mult.

 

Ghivece de flori din sticle de plastic

Dacă îți plac florile și crezi că ai nevoie de mai multe ghivece pentru a planta și mai multe flori, nu fă comandă pe internet de ele, creează-ți-le singură. Cum? Folosindu-te de sticle goale de apă pe care sigur le arunci după ce se golesc. Acesta este un moment bun pentru a le recicla. În acest caz, poți face niște ghivece de flori compacte, dar spectaculoase, pe care să le pui pe balcon, astfel încât toată lumea să le poată admira atunci când iese din casă. Pentru asta, tot ce trebuie să faci este să tai fiecare sticlă în jumătate. O dai cu vopsea și, odată uscată, poți face câteva desene sau câteva litere cu un marker permanent. Ce părere ai despre această idee?

 

Suport pentru pixuri și creioane create din sticle de plastic

Sticlele care nu sunt potrivite pentru ghivece, le poți utiliza pentru a crea suporturi pentru pixuri.

Îți poți crea suporturi noi pentru toate acele creioane sau markere pe care le ții împrăștiate pe birou. Aceste suporturi te vor ajuta să îți ții ustensile de scris într-un singur loc. În plus, realizarea lor nu te va costa mult.

Cum procedezi? Taie sticla și păstrează fundul. Apoi, poți înfașura în jurul său o bandă cu două fețe sau niște funie sau rafie  Indiferent de materialul pe care îl alegi, trebuie să îl înfășori bine în jurul sticlei, astfel încât să nu se observe faptul că este o sticlă de plastic. Poți face la fel cu recipientele de sticlă. Le poți oferi o viață nouă.

Fă un raft folosind cutii

Cu siguranță ai multe cutii prin casă. Dintre cele de depozitare și unele din lemn, pentru că toate sunt bune. Desigur, trebuie să te asiguri că sunt rezistente, deoarece după construirea unui raft sigur vei pune cărți sau obiecte decorative pe acesta. După ce ai ales cutiile, le poți alinia sau picta în diferite culori. Cel mai sigur  fiecare dintre ele va avea o dimensiune diferită și este o idee bună să crezi un stâlp asimetric. Apoi le vei uni și, în sfârșit, vei avea un raft de cărți original.

Cum să reciclezi și să decorezi-raft din cutii de conserve

Ei bine, continui cu idei de rafturi, pentru că sunt practice și perfecte pentru depozitarea anumitor obiecte, chiar dacă au dimensiuni mici. O idee creativă este să strângi câteva cutii de conserve, să le cureți și să le pictezi.În acest caz, vopseaua pulverizatoare te va ajuta să economisești mult timp și să faci un finisaj uniform. Le poți picta pe fiecare într-o culoare diferită, apoi le poți agăța pe perete realizând diferite forme orizontale, verticale sau asimetrice, după gustul tău.

Suporturi din CD sau DVD

Cu siguranță ai acasă CD-uri sau DVD-uri vechi. Unele dintre ele sigur stau undeva prin sertare, uitate de multă vreme. Poate  că sunt deja zgâriate. Deci este un moment bun pentru a le oferi o a doua șansă. Cel mai bine este să descarci anumite șabloane sub formă de imprimeuri, culori sau imagini. Aplică-le pe hârtie adezivă și apoi  taie și lipește hârtia pe CD-uri sau DVD-uri. Vei pune în practică oricare dintre aceste idei? Ți se par interesante?

Să Reciclezi și Să Decorezi