APC susţine demersul Organizaţiei Mondiale a Consumatorilor referitor la reducerea poluării cu material plastic!

Pe 15 martie, de Ziua mondială a drepturilor consumatorilor  asociaţiile de consumatori din întreaga lume lansează un apel la nivel mondial privind reducerea poluării cu plastic. Ziua mondială a drepturilor consumatorilor, coordonată de Consumers International, confederaţia de asociaţii a consumatorilor din întreaga lume, este marcată în fiecare an pe 15 martie pentru a sublinia importanţa protecţiei consumatorilor.

Materialul plastic este folositor în viaţa cotidiană, însă producţia şi consumul de plastic, mai ales cel de unică folosinţă, a devenit excesiv generând o adevărată problemă cu impact asupra ecosistemului şi a sănătăţii noastre. Măsurile luate în perioada pandemiei generată de COVID-19 au dus la creşterea poluării cu plastic, prin folosirea produselor de unică folosinţă precum măştile faciale, mănuşile şi ambalajele alimentare.

Consumatorii sunt preocupaţi tot mai mult de reducerea poluării cu plastic şi deja au început să ia măsuri în acest sens. Un studiu global din anul 2019 a evidenţiat faptul că există o reacţie puternică a consumatorilor faţă de amploarea deşeurilor de plastic: 82% din respondenţi folosesc instrumente de curăţare reutilizabile în loc de alternativa instrumentelor de plastic de unică folosinţă, 72% folosesc sacoşe reutilizabile la cumpărături, iar 62% folosesc sticle reutilizabile. În ciuda utilizării sporite a plasticului de unică folosinţă pe durata pandemiei, 55% din consumatori au devenit mai preocupaţi faţă de mediul înconjurător, iar 74% din consumatorii din Statele Unite, Europa şi America de Sud sunt dispuşi să cheltuiască mai mult pentru ambalaje reciclabile.

O schimbare sistemică a relaţiilor de pe piaţă este necesară la toate nivelurile: guverne, firme şi organizaţii de standardizare, pentru a face ca un consum sustenabil să devină o soluţie optimă pentru consumatori.  Pentru a se obţine impactul la scară internaţională, este necesară o dezvoltare în care opţiunile nesustenabile nu mai sunt viabile. Acest lucru se poate obţine prin câteva căi, respectiv  punerea la dispoziţie a unor alternative sustenabile, accesibile şi ieftine, construirea unei infrastructuri eficiente de reciclare sau măsuri pentru a asigura consumatorilor informaţiile de care au nevoie pentru a face o alegere în cunoştinţă de cauză.

De Ziua mondială a drepturilor consumatorilor din 2021 se lansează o campanie internaţională care se va concentra pe următoarele 7 acţiuni: Regândeşte, Refuză, Reduce, Refoloseşte, Reciclează, Repară şi Înlocuieşte. Consumatorii îşi pot reevalua obişnuinţele de consum pentru a reduce astfel folosirea materialului plastic; ei pot refuza obiectele de plastic care nu le sunt strict necesare; ei pot solicita alternative sustenabile din partea guvernelor şi producătorilor; ei pot reduce volumul de plastic pe care-l cumpără şi îl aruncă; ei pot să prelungească durata de viaţă a produselor de plastic prin refolosirea acestora; ei pot să depoziteze deşeurile de plastic în conformitate cu regulile stabilite de autorităţile locale; ei pot să repare aparatele ori de câte ori este posibil; ei pot să înlocuiască produsele sau ambalajele de plastic cu alternative sustenabile.

Doamna Helena Leurent, Director General al Consumers International, declara: „Poluarea cu materiale plastice este una din cele mai stringente probleme cu care se confruntă planeta noastră. Preocuparea consumatorilor în faţa acestei crize creşte tot mai mult, în întreaga lume. Consumatorii au un rol crucial în procesul de modelare a pieţei, iar organizaţia mondială a consumatorilor îi sprijină să mobilizeze producătorii şi autorităţile pentru a face astfel ca un consum sustenabil să fie accesibil pentru toţi”.

„De 31 de ani luptăm pentru apărarea drepturilor și intereselor consumatorilor! Nu ne-a fost ușor având în vedere faptul că, în toți acești ani, puterea politică nu a sprijinit mișcarea consumeristă, ba dimpotrivă, a căutat să o elimine. Cei care au deținut pârghiile puterii politice în statul român nu au înțeles rolul unei societăți civile autentice – de apărător al drepturilor și intereselor cetățenilor. Aceștia și-au creat propria societate civilă reprezentată de rubedenii pentru a crea impresia unei democrații participative. Societatea civilă autentică reprezentată de câteva zeci de asociații și fundații este tot timpul hărțuită, fiindu-i blocate inițiativele prin mecanisme oculte. Puterea politică, în continuare, încearcă să ne suprime drepturile și libertățile civice prin tot felul de legi și inițiative legislative. Aproape zilnic ni se încalcă drepturile, atât de către instituții ale statului român, cât și de către marii comercianți. Ne îndreptăm cu pași repezi spre un stat totalitar! A sosit momentul să strângem rândurile, consumatorii să se alăture organizațiilor autentice și să le sprijine în demersurile lor. Să nu-i lăsăm să ne „șteargă” drepturile constituționale și să avem doar obligații!” conf. univ. dr. Costel Stanciu, Președinte Asociația Pro Consumatori

DESPRE ASOCIAŢIA PRO CONSUMATORI:

Asociația Pro Consumatori, înfiinţată în anul 1990, prima asociaţie de consumatori din România care a aderat în anul 1991 la Consumers International, singura organizaţie de consumatori certificată de Guvernul României în anul 2005 ca fiind de utilitate publică, singura organizaţie din România membră a Organizației Europene a Consumatorilor (BEUC), a împlinit în data de 10 februarie anul curent 31 de ani de activitate în domeniul apărării drepturilor şi intereselor economice ale consumatorilor.

DESPRE CONSUMERS INTERNATIONAL:

Este organizaţia mondială a asociaţiilor de consumatori cu peste 200 de membri din mai mult de 100 de ţări şi are ca scop promovarea drepturilor consumatorilor la nivel mondial. Aceasta militează pentru respectarea drepturilor şi intereselor economice ale consumatorilor la nivel internaţional.

Bijuterii

Tot ce trebuie să ştiti despre bijuterii – contrafaceri şi riscuri pentru sănătate!

Bijuterii

Bijuteriile sunt obiecte de podoabă realizate din materiale deosebite și cu funcții numeroase – etalare socială (putere, familie de vază), evidențiere a bogăției, înfrumusețare personală, apartenență la un grup, semnificații magice și religioase etc. Poate încă din vechime au fost cunoscute și efecte misterioase ale purtării unor bijuterii, fapt (re)descoperit în vremurile mai apropiate ca virtuți pentru sănătate, așa cum este cazul bijuteriilor din argint, considerate protectoare împotriva unor riscuri pentru sănătate (infecții, boli degenerative).

O tradiție multimilenară arată că materialele de confecție a bijuteriilor au fost mai totdeauna metale nobile, pietre prețioase, materiale rare și scumpe; experiența recentă a lumii (revoluția industrială și etapa contemporană) au arătat că bijuteriile se fac pe scară largă și din materiale comune (diverse metale  – feroase și neferoase, roci, sticlă, materiale plastice). Metalele nobile au rămas constant pe lista materialului de bază folosit în producerea de bijuterii; în ultimul secol, în ciuda aducerii în lista materiilor prime pentru bijuterii și a altor materiale (lemn exotic, sticlă, materiale plastice etc.), aurul, platina și argintul rămânând materialele cel mai bine apreciate și mai valoroase pentru bijuterii.

De altfel, cu zeci de mii de ani în urmă, ființele umane și-au pus în jurul gâtului, pe cap, în jurul membrelor corpului șiraguri de scoici, dinți de animale, oase, perle etc., ceea ce dovedește că și în această privință omenirea reface cicluri comportamentale. Mai mult, societatea modernă, în neostoita nevoie de altceva, a extins aria de împodobire și expunere a podoabelor, adăugând în acest scop nu doar toată suprafața corporală, ci și cavitățile corpului – gura și organele genitale.

Metalele folosite în producerea de bijuterii se cuprind în trei categorii:  metale de bază (în care se cuprind aliajele feroase – oțel inox și metale neferoase: cupru, plumb, nichel, staniu, aluminiu, zinc; metale prețioase, care includ: aur, argint, platină și paladiu; metale nobile, grație proprietăților de excepție (dintre care unele sunt, de asemenea, prețioase), care includ: argint, aur, osmiu, iridiu și rodiu. O listă (în ordine alfabetică) a metalelor  folosite pentru bijuterii cuprinde: argint, aur, cadmiu, cobalt, cupru, iridiu, mangan, molibden, nichel, osmiu, platină și platinoide, plumb, tantal, tungssten (wolfram), ytriu, zinc. Principalele caracteristici și riscuri specifice fiecărui metal folosit în bijuterii se prezintă în continuare.

  • Argintul este un metal alb-gălbui strălucitor, specific, greu (10,49), prețios  și nobil. Este  cunoscut dse circa 7 milenii. Este stabil în oxigen și apă, dar sub acțiunea compușilor de sulf din aer se închide la culoare formând la suprafață un strat de sulfură neagră. Argintul este germicid, adică ucide bacteriile și alte organisme inferioare. Este foarte maleabil (se poate trage în foi de 150 de ori mai subțiri decât hârtia de scrtis) și ductil (dintr-un gram de argint se poate trage un fir de 250 de metri). Între utilizările argintului se regăsesc: fabricarea de monedă, realizarea de echipament menajer – „argintărie“, bijuteriile, stomatologia, fabricarea de oglinzi, filtrele germicide (care ucid microbii), electronică și conectică etc. Pe piața articolelor decorative, inclusiv a bijuteriilor, s-au consacrat unele aliaje fără argint, în general compuse din cupru, zinc, nichel, staniu etc.,  care prezintă asemănări cu argintul; mai cunoscute sunt cele numite: argint german, argintul de nichel, alpaca. Argintul nu este toxic pentru oameni, dar majoritatea sărurilor de argint sunt toxice. Expunerea la argint (metal și compușii solubili) trebuie să fie limitată, pentru a preveni acumularea în țesuturi și instalarea argiriei, afecțiune care se caracterizează printr-o pigmentare cenușie a pielii și a membranelor mucoase care căptușesc cavitățile corpului.
  • Aurul este un metal galben, foarte greu (19,30), foarte moale, foarte maleabil și foarte ductil, nobil și prețios. Este aociat puterii, bogăției, grandorii. De mii de ani este căutat, plătit scump ori luat prin jaf și violență. Are proprietăți care îl fac extrem de apreciat de cei puternici, dar are și caracteristici care îl fac deosebit de căutat în tehnică. Fiind prea moale, nu este avantajos să fie folosit în bijuterii ca atare, ci în forma aliajelor cu argint, platină, cupru și alte metale, aliaje care au la rândul lor proprietăți deosebite, foarte valoroase. „Aurul galben“ este un aliaj din aur, argint, cupru și zinc; „aurul roz“ este un aliaj de aur și cupru, iar „aurul alb“ este un aliaj din aur și argint sau mangan, platină ori paladiu.
  • Cadmiul este metal alb-albăstrui strălucitor suficient de moale pentru a putea fi tăiat cu un cuțit. Cadmiul este utilizat în aliaje cu puncte de topire scăzute și în mare măsură pentru galvanizare (oțel, cupru), fiind rezistent la coroziune. Între numeroasele sale utilizări se înscriu: bijuteriile, gravura etc. Cadmiul și compușii săi sunt toxici (poate produce iritații pulmonare grave dacă sunt inhalați vapori; expunerea în timp îndelungat poate produce și afectarea rinichilor). De asemenea, cadmiul este clasificat ca nociv, dacă este în contact cu pielea.
  • Cobaltul este metal alb-argintiu; oxizii săi sunt folosiți la obținerea unor emailuri albastre (albastru de cobalt) pentru ceramică și la colorarea sticlei în albastru.
  • Cuprul (numit și aramă) este un metal de culoare maron-roșie-aurie, irizantă, cu patină verde după expunere la aer, ductil și maleabil.  Este considerat a fi unul dintre primele metale utilizate de oameni (are peste 10 milenii de utilizare dovedită), pentru decorațiuni, producerea de unelte etc.
  • Fierul este un metal de culoare gri, lucios, moale, nepotrivit pentru utilizare în stare pură; adăugarea unui conținut mic de carbon (max. 1,7 %) îl transformă în oțel, material care este de sute de ori mai rezistent și care constituie metalul de bază în nenumăratele utilizări. Bijuteriile din oțel inoxidabil seamănă cu bijuteriile din argint, dar prețul este mai avantajos. Oțelul inoxidabil este mai dur decât argintul, astfel încât bijuteriile din oțel nu se zgârie ușor, nu ruginesc și nu-și schimbă culoarea. Oțelul inoxidabil 316L este cel mai bun aliaj pentru realizarea bijuteriilor, deși nu este la fel de dur ca titanul sau tungstenul. Însă spre deosebire de aur și argint, nu necesită mai deloc întreținere, curățare sau îngrijire. Oțelul inoxidabil este hipoalergenic și astfel este potrivit pentru acele persoane care au alergie la argint. Sunt mai puțin alergice decât bijuteriile realizate din alte metale dar s-ar putea să conțină aditivi din nichel sau sulf. Când se merge la spa, dacă apa termală conține sulf, este necesară coaterea bijuteriilor din oțel.
  • Iridiul este un metal de culoare argintie, cu o ușoară tentă gălbuie, foarte greu (22,60) . Este metalul cel mai rezistent la coroziune nefiind atacat de acizi sau apă regală (apa regală (aqua regia, lat.) este un amestec acid coroziv de culoare roșie sau galbenă, format din acid azotic concentrat (HNO3) și acid clorhidric concentrat (HCl), într-un raport volumic 1:3. Este unul dintre puținii reactivi care dizolvă aurul și platina. Este numită apă regală deoarece poate dizolva așa numitele „metale nobile“, cu toate că iridiul, osmiul, tantalul și alte metale rezistă acestui amestec), dar este atacat de săruri topite, inclusiv NaCl. Este utilizat pentru întărirea platinei; are aplicații și în industria bijuteriilor.
  • Manganul este un metal gri-alb, dur și casant. Între alte utilizări, se folosește în industria sticlei ca agent decolorant pentru sticla colorată în verde din cauza impurităților de fier din nisip (în domeniu este numit „săpunul sticlei“), dar imprimă sticlei și o culoare de ametist (mineral de culoare roz-violet), fiind agentul colorant al ametistului natural. Expunerea la mangan este toxică în cantități mai mari.
  • Molibdenul este un metal alb-argintiu, foarte dur, dar este mai moale și mai ductil decât tungstenul.
  • Nichelul este un metal alb argintiu cu mare capacitate de lustruire. Nichelul este dur, ductil, maleabil și feromagnetic. Se folosește mult pentru aliaje inoxidabile (oțel inox), folosite și pentru monede, bijuterii etc.. Adăugat în sticlă, îi conferă culoare verde. Nichelul (și unii compuși ai săi) constituie sensibilizanți puternici și pot cauza reacții alergice dacă sunt prezenți în articole care vin în contact direct și prelungit cu pielea. Expunerea la nichel este limitată riguros în mediile profesionale).  În 2008, nichelul a fost declarat alergenul de contact al anului de către Societatea Americană pentru Dermatita de Contact.
  • Osmiul (numele provine din cuvântul grecesc osme, miros; osmiul emite un miros neplăcut) este un metal alb-albastru-cenușiu, extrem de greu (22,57), folosit în aliaje cu alte platinoide. Metalul și compușii săi sunt foarte toxici.
  • Platina și Platinum Group Metals (PGM). Metalele din grupul platinei (PGM) sunt șase elemente metalice de tranziție care sunt similare din punct de vedere chimic și fizic. Între PGM-uri sunt cele mai dense elemente metalice cunoscute. Sunt împărțite în subgrupuri: elementele din grupul iridiu (IPGE – osmiu, iradiu și ruteniu) și elementele din grupul paladiu (PPGE – rodiu, platină și paladiu). Platina este metal nobil de culoare gri-alb, dur, maleabil, ductil și prețios, rezistent la coroziune. Se utilizează în confecționarea bijuteriilor (îndeosebi verighete), ca atare sau aliată cu aur (așanumitul „aur alb“), în producerea de instrumente muzicale, în echipamente de laborator, în medicină (dentistică și proteze diverse în chirurgie, fiind netoxică și stabilă); în ultimele decenii este mult folosită în producerea de catalizatoare auto.
  • Plumbul este un metal moale, de culoare argintiu-albăstruie în stare topită, albăstruie în tăietură proapătă, care devine gri după expunere la aer; are densitate mare (11,36) și punct de topire scăzut. Între străvechile și numeroasele utilizări (acoperișuri durabile, muniție, aliaje pentru lipiri moi, element de aditivare a benzinei, electronică, vopselărie), figurează și domeniul jucăriilor și bijuteriilor (mai ales ca element de falsificare, pentru îngreunare). Sticla cu plumb (până la 36%) capătă proprietăți optice valoroase, constituind grupul cristalului și al sticlei optice. Plumbul este periculos pentru sănătate: intoxicația cu plumb se numește saturnism (instalat ca boală profesională ori în urma ingerării – folosirii excesive a recipientelor din cristal și a celor glazurate cu compoziții care conțin plumb). Saturnismul generează anemie, colorează palid-cenușiu pielea, induce tremurături ale mâinilor, apatie, astenie, greață, dureri abdominale, mialgii etc.
  • Tantalul este un metal gri-albăstrui, foarte greu (16,69). Deoarece rezistă la atacul fluidelor corporale și nu este iritant, tantalul este utilizat pe scară largă la fabricarea instrumentelor chirurgicale și a implanturilor; are chiar capacitatea de a forma o legătură directă cu țesutul dur. Mai este folosit ca element de aliere cu metale prețioase, cu aplicații în domenii variate, inclusiv bijuterii. Oamenii pot suporta expunerea la tantal la locul de muncă prin respirare, contactul cu pielea sau contactul cu ochii, dacă expunerea este de 5 mg / m3 pe o zi de lucru de 8 ore sau o expunere limită pe termen scurt de 10 mg / m3. La niveluri de 2500 mg / m3, tantalul este imediat periculos pentru viață și sănătate.
  • Tungstenul / Wolframul este un element rar, considerat inițial ca fiind inert și doar puțin toxic pentru oameni; acum se știe că inhalarea prafului de tungsten, contactul cu pielea sau ingestia pot provoca cancer și alte efecte negative asupra sănătății.
  • Ytriul este un pământ rar de culoare metalic-argintie. Granatul de ytriu are o duritate mare (8,5 Mohs) și e folosit ca piatră prețioasă în bijuterii (diamant fals).
  • Zincul este un metal gri-alb-albastru. Este folosit pentru numeroase aliaje: alamă, bronz, nichel argintiu, aliaje de lipire, argint German etc.. Zincul este utilizat pentru realizarea pieselor turnate sub presiune pentru a fi utilizate în industria electrică, auto și hardware. Aliajul Prestal, format din 78% zinc și 22% aluminiu, este aproape la fel de puternic ca oțelul, dar prezintă superplasticitate. Zincul este utilizat pentru galvanizarea altor metale pentru a preveni coroziunea. Zincul nu e considerat toxic, dar la inhalarea oxidului de zinc apare o tulburare cunoscută sub numele de „tremurat de zinc”.

Alergia la metale este o reacție de hipersensibilitate a corpului uman la metale sau compuși ai metalelor. Metalele folosite din vechime la realizarea bijuteriilor au trecut proba timpului în mileniile de itilizare. Metalele descoperite mai recent și introduse în articolele de podoabă (fermoare, catarame, rame  de ochelari, laptopuri și computere, piercinguri) și bijuterii sunt în faza de testare socială, prilej cu care li se descoperă efecte nedorite, mai lente sau mai rapide, asupra celor ce le manevrează și folosesc. Deja s-a acumulat cunoaștere suficientă pentru a face o listă a metalelor producătoare sau suspectate că produc alergii.

Actual, cel mai temut metal din acest punct de vedere este nichelul, față de care peste 15% dintre femei și 3% dintre bărbați dezvoltă alergii. Cobaltul și cromul dezvoltă alergii la un segment de populație mai redus (circa 2,5-3%). Literatura medicală a consemnat și alte metale care dezvoltă alergii, între care: zincul, paladiul, chiar și aurul.

Persoanele alergice dezvoltă dermatită alergică dacă vin în contact cu bijuterii din astfel de metale sau alte articole care le conțin (monezi, chei, telefoane etc.). Sensibilitatea la metale se poate dezvolta treptat (ca urmare a conactului prelungit sau repetat), dar poate fi și moștenită. Reacția alergică se poate manifesta chiar în ziua contactului cu metalul alergen și ori de câte ori se repetă contactul în perioada următoare. La locul de contact, sau în alte părți ale corpului, apar: tegument uscat, început de arsură, roșeață, prurit sever, erupții sau eczeme tegumentare.

Alergia la nichel reprezintă una din cele mai obișnuite cauze de dermatită alergică de contact; se manifestă prin eczeme declanșate de contactul tegumentar cu acest metal care, în mod normal, este inofensiv. Asocierea este curentă cu practica de „body piercing”; de asemenea, nichelul se găsește în multe articole de rutină – monezi, încuietori de lănțișoare sau de curele de ceas, fermoare și capse, rame de ochelari. Pe lângă manifestările tipice dermatitelor metalogene, poate să apară și hipersudo-rația, care agravează simptomele. Tratamentul ameliorează manifestările clinice, însă expunerea la nichel trebuie evitată permanent.

Expunerea la cobalt se petrece majoritar în mediile profesionale (industrii în care se lucrează cu cobalt) sau prin utilizarea unor obiecte personale ori de uz casnic (butoane, nasturi, fermoare, accesorii vestimentare, vopsea de par, vase decorate cu pigment albastru cobalt, creioane si acuarele cu acest pigment etc). Alergia la cobalt include dermatita de contact și eruptii eritematoase.

Expunerea la crom poate cauza dermatită alergică de contact și ulcerații nedureroase, acoperite de cruste.

Principalele manifestări ale alergiei la paladiu sunt: dermatita de contact (pe mâini sau alte suprafețe ale corpului), erupții de tip lichen plan, stomatită, arsuri la nivelul cavității bucale. Pacienții cu alergie la paladiu prezintă și alergie la nichel.

Principalele surse de expunere la mercur anorganic o reprezintă pigmenții pentru tatuaj, amalgamurile dentare, soluțiile pentru lentile de contact, medicamentele topice (în special soluții nazale și oftalmice). Pacienții prezintă eczeme, greață, vărsături, artralgii, cefalee, stare de rău.

Au fost descrise cazuri rare de dermatită de contact cauzate de inele de platină.

Pentru persoanele alergice la metale sunt recomandate bijuteriile din tungsten sau titan.

Nu numai metalele pot fi periculoase, ci și multe minerale, în rândul cărora se află și pietre utilizate în producerea de bijuterii. Se disting două categorii de minerale periculoase: minerale toxice și minerale radioactive.

Mineralele toxice pot fi periculoase prin ingerare sau inhalare. Cele mai periculoase (toxice chiar și numai prin inhalare) sunt arsenicul, realgarul, auripigmentul. Altele sunt toxice doar prin ingerare: arsenopirita, whiterit, malachit, azurit, calcantit. Parte din aceste minerale sunt deosebit de aspectuoase, fiind tentante pentru a fi valorificate ca bijuterii. Doar realgarul (sulfură de arsenic), un mineral rosu superb, extrem de toxic, poate fi decelat prin mirosul specific (de usturoi).

Mineralele radioactive sunt cu atât mai periculoase cu cât radioactivitatea lor este imposibil de  perceput de către om. Cele mai cunoscute minerale radioactive sunt: uraninit, davidit, carnotit, torbernit si metatorbernit, thorit, autunit si metautinit. Purtarea unei bijuterii care conține  părți radioactive constituie un pericol teribil, iar astfel de întâmplări nu sunt puține: în deceniile trecute, niște răufăcători din America latină au pătruns într-un spital părăsit și au sustras o componentă deosebit de aspectuoasă dintr-un aparat abandonat din care au confecționat inele (verighete) pe care le-au comercializat. Cum unii membrii ai familiilor infractorilor s-au îmbolnăvit subit și chiar au murit, cercetările autorităților au constatat că materialul sustras era un metal radioactiv. S-a constatat că și bijuteriile cloazonate conțin materiale radioactive.

O problematică gravă a fost generată de apariția în lumea bijuteriilor a unor pietre prețioase și semiprețioase cu caracteristici estetice mult superioare pietrelor obișnuite, ca urmare a supunerii pietrelor respective la iradiere în reactoare nucleare. Chiar și tratarea unor pietre cu raze X asigură obținerea unui spor major de valoare estetică. Pietrele supuse acestor tratamente devin radioactive. Tot mai mulți consumatori au devenit conștienți și temători față de aceste pericole.

Nu în ultimul rând, utilizatorii de bijuterii se tem de riscuri de natură economică. Achiziția unei bijuterii poate aduce, pe lângă pericole pentru viață și sănătate, pagube economice  generate de achiziții neconforme, ca urmare a înșelării sub diverse forme. O primă cale de prevenire a unor astfel de surprize neplăcute o reprezintă acumularea de cunoștințe despre bijuterii (materiale și tehnici  specifice domeniului), dar și cunoaștera marcajelor practicate în domeniul bijuteriilor din metale nobile (aur, argint. platinoide). Trebuie știut însă că marcarea poate fi falsă, tot așa cum bijuterii din metale nobile pot fi lipsite de marcare. Marcarea conține concentrat informații despre conținutul de aur sau de argint din aliajul bijuteriei, numit și titlul aliajului. Cele mai multe bijuterii din aur se fac din aliaj de 585 ‰ aur (sau 14 k (carate – termenul carat vine din limbile orientale, unde carob înseamnă roșcov (Ceratonia siliqua). Semințele din păstaia de roșcov au proprietatea că își mențin mult timp masa lor constantă și erau folosite ca etalon pentru cântărirea pietrelor prețioase. Și azi, caratul ( notat ct) este unitatea de masă pentru pietrele prețioase, având valoarea acceptată de aproape 0,2 g (cât cântărește o semință de roșcov / carob). Termenul carat (notat k sau K) se folosește și pentru exprimarea conținutul de aur din aliajele aurului: aurul fără elemente de aliere (aur cu „titlul 999“) este aur de 24 k, cel care conține trei sferturi aur („aur de 18 k“) are titlul 750, adică 18/24 =  750 ‰.), diferența până la 1000 ‰ fiind reprezentată de cupru (și alte metale). Cel mai valoros aliaj pentru bijuterii este argintul sterling de 925 ‰. Bijuteriile placate au marcaje specifice: G.P. -gold plate-strat de aurfoarte subțire, de minimum jumătate de micron (micronul (μ) este un termen tehnic încă folosit pentru a exprima dimensiuni, 1 μ (corect μm, micrometru) = 1/1.000.000 m sau 1/1000 mm). Ex: notația 18K G.P. indică o acoperire cu aliaj de aur de 18 k; G.E.P.-gold electroplate-strat de aur aplicat prin proces electrolitic (stratul e și mai subțire, de minim 0,175 microni; H.G.E.-heavy gold electroplate- minim 2,5 microni aur; G.F. -gold filled- aur lipit / atașat de un metal mai ieftin.

Bijuteriile placate cu aur  sunt considerate bijuterii de calitate inferioară; excepție: bijuteriile „vermeil“ care au materialul de bază din argint. Pentru comercianți, toate bjuteriile placate cu aur sunt denumite incorect „bijuterii suflate cu aur“. Sunt mai multe categorii diferențiate după: metalul de bază; grosimea stratului, în microni; tehnica de aplicare a stratului. Cele mai ieftine au stratul de bază (corpul bijuteriei) din oțel sau cupru; stratul de aur este foarte subțire (aplicat prin procedee electrochimice), care se șterge destul de repede; nu sunt recomandate purtătorilor cu alergii la metalul de bază. Mai bune sunt bijuteriile confecționate din alamă la care stratul de aliaj de aur este de cel puțin  10 k (mai rezistent la uzură); riscul de alergii este încă mare. Sunt considerate superioare bijuteriile vermeil confecționate din argint 925; stratul de acoperire este aur de 14 sau chiar 24 k, grosimea stratului este de zeci de ori mai mare, deci mult mai rezistente la uzură (o perioadă de 10-30 ani) și mai valoroase. Metalul de bază ar trebui să fie indicat în certificatul de garanție, cel mai sigur este însă testul la un bijutier.

Între detaliile legate de marcare interesează și cele privind alte semne care trebuie să însoțească codul alfanumeric privind caracteristici ale bijuteriei (materialul de confecție, titlul etc.). Astfel, conform Ordinului nr. 206/2018 al președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor stabilește că acest cod trebuie înscris într-un dreptunghi sau o elipsă.

Bijuterii“Societatea modernă a observat însă nu doar aspecte favorabile ale purtării de bijuterii, ci și potențiale pericole, iar în unele cazuri efecte grave certe, cauzate de proprietățile unor materiale ori efecte ale unor tehnologii de fabricare a bijuteriilor, pentru sănătatea purtătorilor. Atragerea în rândul listei de materiale folosite pentru bijuterii a unor materiale noi, necunoscute în trecut a prilejuit raportarea de cazuri medicale grave cauzate de purtarea unor bijuterii. În cadrul Uniunii Europene, unde funcționează un sistem de alertă rapidă pentru produse care creează probleme de sănătate / siguranță / securitate se elaborează rapoarte săptămânale pentru astfel de situații, în care se întâlnesc frecvent și cazuri ale unor bijuterii, clasate adesea la „Produse cu riscuri grave“. Este în general vorba de riscuri chimice prilejuite de purtarea unor bijuterii care conțin metale nocive la contactul cu pielea, pentru multe persoane. Cele mai incriminate materiale sunt unele metale, între care: mercurul, cadmiul, nichelul, cuprul, fierul etc. Aceste metale sunt încluse chiar în corpul bijuteriei: în aliaj sau chiar în cavități ale unor bijuterii mari din aur – cazul lanțurilor falsificate; de cele mai multe ori se găsesc în anumite componente ale unei bijuterii: talon, ecluză, plăcuța de identificare etc.Efecte nocive pot să apară și în situația în care materielele din bijuterii interacționează cu secrețiile corpului (transpirație) sau cu produse cosmetice adăugate pe piele; purtătorii trebuie să respecte recomandările și avertismentele producătorilor, dar să fie și grijulii cu propria sănătate, observând atent reacții neplăcute ale corpului la purtarea unei bijuterii în anumite contexte. Între aceste sfaturi și recomandări se regăsesc și cele privitoare la evitarea purtării neîntrerupte a bijuteriilor și a purtării acestora în condiții clar specificate: activități casnice, activități fizice etc. Jucăriile  – bijuterii comportă riscuri majore ca urmare a faptului că se adresează unor purtători cu discernământ neformat. Cele mai frecvente riscuri în aceste situații sunt legate de prezența plumbului, care poate conduce la situații disperate ale părinților, nevoiți să facă celor mici teste de sânge. Mai ales copiii mici, care duc la gură obiecte din jurul lor, sunt expuși riscului de contaminare cu plumb. O problematică deosebită a fost generată de bijuteriile dentare și cele fixate pe limbă, deoarece acestea sunt introduse în cavități ale corpului, unde intră în conflict cu mediul de protecție corporală (salivă, secreții diverse). Fac obiectul producției de bijuterii dentare și piercing lingual metale nobile (aur), diamante, dar și imitații (strasuri diverse), compozite pentru fixare pe dinte, mixuri pentru tatuaje dentare și alte asemenea produse, care sunt sigure la nivel declarativ, dar nu tot atât de sigure pentru persoane sensibile. Îndeosebi piercingul lingual poate provoca vătămarea nervului lingual, purtătorul riscând o parestezie (amorțeală, pierderea sensibilității), deteriorarea ireversibilă a dinților (slăbirea gingiilor, pierdere osoasă, fracturi dentare ș.a.).”Prof. univ. dr. Ion Schileru, ASE Bucureşti.

Bijuterii„Alegerea unei bijuterii pentru a fi oferită cu prilejul unor evenimente deosebite din viaţa noastră şi a familiei este o activitate care necesită cunoştinte temeinice despre metalele prețioase, despre aliajele folosite în confecţionarea acestora, despre riscurile pentru sănătate care pot să apară prin purtarea unei bijuterii contrafăcute. Bijuteriile sunt printre cele mai contrafăcute produse la nivel mondial, dar şi național, fapt ce ne îndreptăteşte să fim atenţi la o serie de aspecte ce definesc aceste produse. Achiziţia unei bijuterii este considerată şi o investiție datorită preţului ridicat al acesteia raportat la greutatea bijuteriei, acesta fiind încă un motiv în plus pentru a acorda o atenție deosebită procesului de achiziție.”conf. univ. dr. Costel Stanciu, Preşedinte APC

Bijuteriile din nichel, cadmiu sau plumb ne pot îmbolnăvi de cancer!

Bijuteriile

Atenţie la metalele din care sunt fabricate bijuteriile oferite de 1 şi 8 martie!

Asociația Pro Consumatori (APC), organizație de utilitate publică cu o activitate neîntreruptă de peste 30 de ani în domeniul apărării drepturilor și intereselor economice ale consumatorilor, trage un semnal de alarmă cu privire la piaţa bijuteriilor din România, în special cea reprezentată de bijuteriile realizate din metale nepreţioase. În urma analizei realizate de experţii APC asupra rapoartelor săptămânale pentru primele 2 luni ale acestui an publicate pe platforma Safety Gate – Sistemul de alertă rapidă pentru produsele nealimentare periculoase, s-a constatat că au fost notificate 21 tipuri de bijuterii neconforme realizate din metale nepreţioase.

În privinţa ţării de origine a bijuteriilor retrase de la comercializare, situaţia se prezintă astfel:

–         la 12 tipuri de bijuterii nu se cunoaşte ţara de origine;

–         6 tipuri de bijuterii au ca ţară de origine China;

–         2 tipuri de bijuterii au ca ţară de origine Hong Kong;

–         1 tip de bijuterie are ca ţară de origine Cehia.

În ceea ce priveşte ţara care a transmis alerta, situaţia se prezintă astfel:

–         8 alerte transmise de Belgia;

–         6 alerte transmise de Suedia;

–         4 alerte transmise de Germania;

–         2 alerte transmise de Danemarca;

–         1 alerta transmisă de Franţa.

În privinţa denumirii bijuteriilor retrase de la comercializare situaţia se prezintă astfel:

–         12 tipuri de cercei;

–         7 tipuri de coliere;

–         1 tip de brăţară;

–         1 tip de inel.

În privinţa motivelor pentru care s-a dispus retragerea de la comercializare a bijuteriilor situaţia se prezintă astfel:

–         cantitatea de cadmiu din greutatea colierului varia între 85% şi 90%;

–         cantitatea de cadmiu din pendantul colierului varia între 0,075% şi 68%;

–         cantitatea de cadmiu din greutatea cerceilor varia între 72% şi 92,9%;

–         cantitatea de plumb din greutatea cerceilor varia între 9% şi 80%;

–         cantitatea de nichel eliberată săptămânal pe centimetru pătrat în cazul cerceilor varia între 0,5 micrograme şi 80 micrograme.

În privinţa toxicităţii metalelor neferoase (plumb, cadmiu, nichel) folosite la realizarea bijuteriilor, medicii atrag atenţia cu privire la toxicitatea fiecărui metal neferos, astfel:

Plumbul are un efect toxic cumulativ, la nivelul tuturor organelor, afectând populaţia indiferent de vârstă, iar pătrunderea acestuia în organism se realizează şi pe cale cutanată. În cazul copiilor plumbul este o neurotoxină puternică ce provoacă copiilor daune cerebrale ireversibile. Potrivit UNICEF o treime dintre copiii lumii sunt intoxicaţi cu plumb. În cazul femeilor însărcinate plumbul afectează dezvoltarea normală a sarcinii. Intoxicaţia cronică cu plumb se manifestă prin scăderea atenţiei şi a concentrării, insomnii, comportament agresiv, dureri abdominale, diminuarea apetitului, chiar retard mental  pe termen lung.

Cadmiul este un metal foarte toxic, chiar şi în doze foarte mici. Acest metal se acumulează în organe, cu precădere în rinichi, având o perioadă de înjumătăţire la 30 de ani. Cadmiul favorizează apariţia cancerului pulmonar, cancerului de sân, de prostată şi colon.

Nichelul este un metal de culoare albă-argintie asemănătoare argintului, motiv pentru care este folosit frecvent de cei care contrafac bijuteriile din argint. Expunerea cronică cu nichel poate fi carcinogenă. Cele mai frevente îmbolnăviri sunt dermatitele alergice de contact generate de purtarea îndelungată a bijuteriilor cu nichel. 14% din populaţia Europei este alergică la nichel!

BijuteriilePlumbul și toate combinațiile sale produc intoxicații grave, numite „saturnism”. Se foloseşte impropriu în aliaje pentru bijuterii pentru că este rezistent la acțiunea acidului sulfuric, la fel ca și aurul. În contact cu acidul sulfuric formează un strat insolubil de suflat de plumb, care împiedică coroziunea. Plumbul intrat în organism se elimină foarte greu. Cadmiul este asemănător din punct de vedere chimic cu mercurul. Utilizarea cadmiului este scăzută și în industrie din cauza TOXICITĂŢII. Cadmiul este un component al multor aliaje folosite în tehnică. Este un metal foarte toxic, foarte periculos și în doze foarte mici. După ce pătrunde în organism se depozitează. Acesta este toxic pentru rinichi, principalul organ în care se depozitează. Conduce și la demineralizarea oaselor.” Inginer chimist Adela Balea, expert APC.

Bijuteriile“În România, astfel de bijuterii se găsesc la orice tarabă sau magazin de comercializare de accesorii vestimentare. Importatorii şi comercianţii de astfel de produse cunosc faptul că în ţara noastră nu se fac analize, fapt ce încurajează comerţul cu bijuterii fabricate din nichel, cadmiu, plumb sau combinaţii din aceste metale grele. Criza sanitară generată de SARS-CoV-2 a favorizat şi comerţul online cu astfel de produse fabricate în China, iar acestea se găsesc la vânzare pe platforme de notorietate, cum ar fi Amazon şi eBay. Purtarea pe perioade lungi de timp a unor astfel de bijuterii poate provoca îmbolnăviri grave ale organelor, oaselor şi chiar diferite tipuri de cancer,” conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte APC

Etichetare neconformă la vinul comercializat în Kaufland!

Etichetare neconfoma

Asociația Pro Consumatori (APC), organizație de utilitate publică cu o activitate neîntreruptă de peste 31 de ani în domeniul apărării drepturilor și intereselor economice ale consumatorilor, a lansat pe 24 ianuarie anul curent Campania naţională de informare şi educare a consumatorilor „Atenție la etichetă!”, cu scopul de a atrage atenţia consumatorilor cu privire la importanţa înţelegerii informaţiilor menţionate de producătorii de produse alimentare pe etichetele acestora. Experţii APC au verificat modul în care este etichetat vinul comercializat în rețeaua de magazine Kaufland, astfel, în urma verificării, s-au identificat câteva mărci de vin importate din Republica Moldova pe eticheta cărora existau două mențiuni contradictorii “Termen de valabilitate nelimitat. Termen de garanție 24 luni de la data îmbutelierii” care induceau în eroare consumatorii și nu respectau dispozițiile legale în domeniul etichetării vinurilor valabile în Uniunea Europeană.

Etichetare NeconformaAcțiunea Asociației Pro Consumatori s-a realizat în baza articolului 37 litera c) și g) unde se menționează că Asociațiile de consumatori au următoarele drepturi și obligații, respectiv “de a informa autoritățile competente cu privire la prezența pe piață a unor produse neconforme sau care pun în pericol viața, sănătatea ori securitatea consumatorilor, cu privire la clauze abuzive în contracte și practicile incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii” şi „de a informa opinia publică, prin mass-media, asupra deficiențelor de calitate ale produselor și serviciilor, precum și asupra consecințelor vătămătoare ale acestora pentru consumatori” prevăzute în Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor.

Asociația Pro Consumatori a sesizat comisariatele județene pentru protecția consumatorilor cu privire la etichetarea incorectă aEtichetare Neconforma acestor mărci de vin, iar operatorul economic a fost sancționat cu amendă de 5000 lei și s-a dispus retragerea temporară de la comercializare până la reetichetarea acestora cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile.

Etichetare NeconformaEtichetarea vinurilor trebuie să se facă cu respectarea articolului 24, aliniat 2, Anexa X, punctul 1, litera a) și d) din Regulamentul nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, unde se precizează că data durabilității minimale nu este impusă în cazul băuturilor care conțin 10 % sau mai mult alcool în volum. Totodată, folosim acest prilej pentru a reaminti drepturile de care beneficiază consumatorii cu privire la etichetarea produselor/serviciilor:

  1. Consumatorii au dreptul de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate.
  2. Informarea consumatorilor despre produsele și serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare și caracterizare ale acestora, care se înscriu în mod vizibil, lizibil, ușor de înțeles, într-o formă care să nu permită ștergerea și să nu fie inscripționate în locuri obscure, să nu fie întrerupte prin desen sau imagini, după caz, pe produs, etichetă, ambalaj de vânzare sau în cartea tehnică, contract, instrucțiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoțesc produsul sau serviciul, în funcție de natura acestuia.

Pentru a lua decizia de cumpărare a produselor alimentare, consumatorii nu au altă opțiune decât aceea de a se baza pe etichetele acestora. Consumatorii se așteaptă ca eticheta să reflecte cu exactitate conținutul și calitatea produsului. Asociația Pro Consumatori va continua să monitorizeze etichetarea produselor alimentare, astfel încât consumatorii români să beneficieze de informații complete, corecte și precise care să-i ajute să ia decizii de achiziție în cunoștință de cauză.

Alimente Ecologice

Unele alimente ecologice mustesc în chimicale!

Alimente Ecologice

Prăjitura tiramisu BIO cu 6 E-uri!

Parizer BIO cu 4 E-uri!

Crenvurşti vienezi BIO cu 4 E-uri!

Măsline verzi BIO cu 2 E-uri!

Asociația Pro Consumatori (APC), organizație de utilitate publică cu o activitate neîntreruptă de peste 31 de ani în domeniul apărării drepturilor și intereselor economice ale consumatorilor, a lansat pe 24 ianuarie anul curent Campania naţională de informare şi educare a consumatorilor „Atenție la etichetă!”, cu scopul de a atrage atenţia consumatorilor cu privire la importanţa înţelegerii informaţiilor menţionate de producătorii de produse alimentare pe etichetele acestora. Experţii APC au realizat o analiză a produselor alimentare ecologice pentru a demonta mitul cu privire la faptul că alimentele ecologice nu conţin aditivi alimentari. Din păcate, în unele alimente ecologice s-au identificat un număr mare de E-uri. Prezentăm mai jos doar o parte din alimentele ecologice în compoziţia cărora au identificat aditivi alimentari.

Vă este poftă de un dulce? Ați picat în capcana produselor BIO? Atenţie la prăjitura tiramisu BIO cu 6 E-uri (caragenan, acid lactic, carbonați de sodiu, carbonați de amoniu, gumă de xantan şi gumă arabică).

Vă este poftă de parizer? Atenţie la parizerul BIO cu 4 chimicale, fabricat din carne de porc (67%), carne de vită (9%), apă, slănină, dextroză (un tip de zahăr) și un amestec de condimente, neprecizate. În anul 1998 statul român le-a făcut loc societăţilor comerciale din afara ţării prin abrogarea STAS-urilor din industria alimentară! De exemplu, rețeta de parizer care a fost obligatorie până în anul 1998 conținea: carne de vită calitatea 1 (70%), slănină (30%), boia de ardei, piper, nucșoară și usturoi. Parizerul fabricat după acea rețetă era un produs proaspăt și avea termen de valabilitate 3 zile. Parizerul cu 4 E-uri e considerat produs BIO şi are termen de valabilitate 14 zile!
Alimente EcologiceVă este poftă de crenvurşti? Crenvurştii vienezi cu carne de porc (65%) şi vită (16%) conţin apă, slănină, sare, amestec de condimente, dextroză şi 4 E-uri (citraţi de sodiu, acid ascorbic, ascorbat de sodiu şi nitrit de sodiu).
Alimente EcologiceAtenţie la laptele ecologic standardizat, omogenizat şi pasteurizat la temperatură înaltă (vitaminele şi enzimele sunt distruse la temperaturi înalte de 70-90 de grade Celsius). Consumatorii nu ştiu să facă diferenţa între un lapte standardizat, fie el şi ecologic, care are un procent fix de grăsime şi care provine de la mai multe ferme, mulsori diferite, chiar şi zile diferite și este supus unor procese tehnologice (standardizare, omogenizare, pasteurizare la temperaturi înalte etc) care distrug structura alimentului, şi cel nestandardizat, aşa cum îl dă vaca, la care procentul de grăsime variază între 3,5% şi 4,2% în funcţie de o serie de factori, cum ar fi temperatura aerului, tipul şi calitatea furajelor etc. Nu uitaţi, vaca nu este un robot care să ne ofere zilnic lapte cu acelaşi procent de grăsime, 3,5% sau 3,8%.

Alimente EcologiceVinul ecologic trebuie să fie fabricat din struguri ecologici și drojdie. În plus, se aplică o serie de alte restricții, astfel: este interzisă utilizarea acidului sorbic și desulfurarea; nivelul sulfiților din vinul ecologic trebuie să fie inferior echivalentului lor convențional (în funcție de conținutul de zahăr rezidual).

Ce trebuie să ştim despre agricultura ecologică şi produsele agroalimentare ecologice!

„Agricultură ecologică” sau ,,agricultură organică” sau ,,agricultură biologică”, este acelaşi sistem de agricultură practicat după reguli stricte.Prin producţia agroalimentară ecologică se urmăreşte obţinerea unor sisteme agricole durabile, menite să asigure protejarea resurselor naturale şi sănătatea consumatorilor.Producţia agroalimentară ecologică se desfăşoară cu respectarea următoarelor cerinţe: respectarea principiilor producţiei ecologice; neutilizarea de fertilizatori şi amelioratori sintetici ai solului, de pesticide, de aditivi alimentari, de substanţe ajutătoare pentru pregătirea furajelor, de produse pentru curăţarea şi dezinfectarea adăpostorilor pentru animale, şi de alte produse cu exceptia celor permise să fie folosite în agricultura ecologică; folosirea de seminţe sau material vegetativ săditor obţinut prin metode de producţie ecologică. Una din condiţiile esenţiale pentru dezvoltarea agriculturii ecologice o reprezintă promovarea conceptului de agricultură ecologică în vederea conştientizării consumatorilor de avantajele consumului de produse ecologice, astfel încât aceştia să ofere un preţ mai mare pentru produse curate a căror calitate este garantată de un sistem de inspecţie şi certificare.Legislaţia acoperă toate etapele producției, prelucrării și distribuției (de la producția primară la depozitare, prelucrare, transport, distribuție și furnizare către consumatorul final). Aceasta înseamnă că toate produsele ecologice din UE respectă norme stricte, de la fermă la consumator.

În ţara noastră, bazele acestui tip de producţie au fost puse în anul 2000 când prin O.U. G. nr. 34 privind produsele agroalimentare ecologice, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a fost desemnat să se ocupe de respectarea prevederilor legale specifice agriculturii ecologice şi de monitorizarea metodelor de producţie ecologice a produselor agroalimentare.

Ministerul Agriculturii are următoarele atribuţii principale în domeniul producţiei agroalimentare ecologice: elaborează Programul naţional privind agricultura ecologică; iniţiază proiecte de acte normative privind agricultura ecologică;  emite şi revizuieşte periodic caietele de sarcini pentru produsele ecologice; elaborează reguli şi norme de control, de certificare şi comercializare a produselor agroalimentare ecologice respectând reglementările organismelor internaţionale;înregistrează şi ţine evidenţa la zi a operatorilor, persoane fizice şi juridice care produc, prepară sau importă/exportă produse agroalimentare; acreditează persoane fizice şi juridice din sectorul public şi privat pentru efectuarea inspecţiei şi a testelor de calitate pentru producţia ecologică;controlează şi supraveghează activitatea organismelor de inspecţie şi certificare acreditate; aprobă Programul de inspecţie şi certificare propus de organismele acreditate;retrage acreditarea organismelor de inspecţie şi certificare care nu respectă normele şi reglementările adoptate; organizează programe de formare şi pregătire a operatorilor din agricultura ecologică; asigură legătura cu organismele internaţionale specializate în domeniul agriculturii ecologice.

Principiile de bază ale producţiei agroalimentare ecologice sunt: eliminarea oricărei tehnologii poluante;realizarea structurilor de producţie şi a asolamentelor, în cadrul cărora rolul principal îl deţin rasele, speciile şi soiurile cu înaltă adaptabilitate;susţinerea continuă şi ameliorarea fertilităţii naturale a solului;integrarea creşterii animalelor în sistemul de producţie a plantelor şi produselor din plante;utilizarea economică a resurselor energetice convenţionale şi înlocuirea acestora în mai mare măsură prin utilizarea raţională a produselor secundare refolosibile;aplicarea unor tehnologii atât pentru cultura plantelor, cât şi pentru creşterea animalelor, care să satisfacă cerinţele speciilor, soiurilor şi raselor.

Conversia actualelor sisteme de producţie agroalimentare convenţionale se poate realiza în concordanţă cu standardele ecologice naţionale şi internaţionale, într-o anumită perioadă, specifică pentru fiecare activitate, după cum urmează: 2 ani pentru culturile de câmp anuale;3 ani pentru culturile perene şi plantanţii;2 ani pentru pajişti şi culturi furajere;12 luni pentru vite pentru carne;6 luni pentru rumegătoare mici şi porci;12 săptămâni pentru animale de plante;10 săptămâni pentru păsări pentru producţia de ouă sau carne, cumpărate la vârsta de 3 zile;1 an pentru albine, dacă familia a fost cumpărată din stupine convenţionale.

Pe durata întregului lanţ de obţinere a unui produs ecologic, operatorii trebuie să respecte permanent regulile stabilite în legislaţia comunitară şi naţională. Ei trebuie să-şi supună activitatea unor vizite de inspecţie, realizate de organisme de inspecţie şi certificare, în scopul controlului conformităţii cu prevederile legislaţiei în vigoare privind producţia ecologică. În România, controlul şi certificarea produselor ecologice este asigurată în prezent de organisme de inspecţie şi certificare private. Acestea sunt autorizate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pe baza criteriilor de independenţă, imparţialitate şi competenţă stabilite în Ordinul nr. 895/2016 pentru aprobarea Regulilor privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare, de aprobare a organismelor de inspecţie şi certificare şi de supraveghere a activităţii organismelor de control. Autorizarea de către M.A.D.R a organismelor de inspecţie şi certificare este precedată, în mod obligatoriu, de acreditarea acestora de către Organismul Naţional de Acreditare (RENAR). În urma controalelor efectuate de organismele de inspecţie şi certificare, operatorii care au respectat regulile de producţie vor primi certificatul de produs ecologic şi îşi vor putea eticheta produsele cu menţiunea ,,ecologic”.

În etapa de procesare a alimentelor se interzice, în general, folosirea aditivilor alimentari, a substanţelor complementare şi a substanţelor chimice de sinteză, pentru prepararea alimentelor ecologice, dar există şi derogări în cazul unor alimente.

Alimente EcologicePrevederile privind etichetarea produselor obţinute din agricultura ecologică, stabilite în Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice şi în Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 sunt foarte precise şi au în vedere oferirea încrederii depline a consumatorilor în produsele ecologice, ca produse obţinute şi certificate în conformitate cu reguli stricte de producţie, procesare, inspecţie şi certificare. Pe eticheta aplicată unui produs ecologic sunt obligatorii următoarele menţiuni: referire la producţia ecologică, siglele, numele şi codul organismului de inspecţie şi certificare care a efectuat inspecţia şi a eliberat certificatul de produs ecologic. Sigla naţională ,,ae”, specifică produselor ecologice, alături de sigla comunitară (frunza verde cu 12 stelute) sunt folosite pentru a completa etichetarea, în scopul identificării de către consumatori a produselor obţinute în conformitate cu metodele de producţie ecologică. Sigla ,,ae”, proprietate a M.A.D.R , garantează că produsul, astfel etichetat, provine din agricultura ecologică şi este certificat de un organism de inspecţie şi certificare aprobat. Dreptul de utilizare a siglei ,,ae” pe produsele, etichetele şi ambalajele produselor ecologice îl au producătorii, procesatorii şi importatorii înregistraţi la M.A.D.R. Consumatorii de produse care poartă sigla naţională,,ae” şi logoul comunitar pot avea încredere că: cel puţin 95% din ingredientele produsului au fost obţinute în conformitate cu metoda de producţie ecologică şi produsul respectă regulile de producţie ecologică.

Prin urmare, producătorii din agricultura ecologică trebuie să adopte o serie de soluții pentru a menține fertilitatea solului și sănătatea animalelor și a plantelor, cum ar fi: rotirea culturilor; refacerea fertilităţii solului, cultivarea de plante fixatoare de azot și a altor culturi folosite ca  îngrășăminte verzi; utilizarea îngrășămintelor minerale pe bază de azot; reducerea impactului buruienilor și al dăunătorilor, alegerea unor soiuri și rase rezistente și aplicarea unor tehnici care sa încurajeze controlul natural al dăunătorilor; stimularea imunităţii naturale a animalelor; menținerea sănătăţii animalelor prin evitarea suprapopulării.

Alimente EcologiceCrescătorii de animale trebuie, de asemenea, să îndeplinească anumite condiții dacă doresc să își comercializeze produsele ca ecologice. Astfel, trebuie să respecte bunăstarea animalelor și să le hrănească în conformitate cu nevoile lor nutriționale. Animalele crescute neecologic nu pot fi aduse în aceeași fermă decât pentru reproducere, etapă care la rândul său trebuie să respecte anumite norme. Pentru a-și putea comercializa produsele ca ecologice, fermierii trebuie să-și hrănească animalele doar cu hrană ecologică. Hrana pentru animale trebuie să provină în principal de la ferma în care sunt ținute animalele sau de la ferme din aceeași regiune. Este strict interzisă clonarea animalelor și transferul de embrioni. Este interzisă utilizarea stimulatorilor de creștere și a aminoacizilor sintetici. Mamiferele neînțărcate trebuie hrănite cu lapte natural, de preferință matern. Trebuie utilizate metode naturale de reproducere, dar este totuși permisă și însămânțarea artificială. Se pot folosi materii prime neecologice de origine vegetală, animală sau minerală destinate hranei animalelor, aditivi pentru hrana animalelor, anumite produse utilizate în nutriția animalieră și auxiliari tehnologici numai dacă a fost autorizată utilizarea lor în producția ecologică. În privinţa cerinţelor referitoare la bunăstarea animalelor, există o serie de reguli care trebuie respectate, cum ar fi: personalul de îngrijire trebuie să aibă cunoștințele de bază și aptitudinile necesare pentru a răspunde nevoilor de sănătate și bunăstare ale animalelor; trebuie acordată o atenție deosebită condițiilor de adăpostire, practicilor de creștere și densității efectivelor de animale; efectivele trebuie să fie limitate pentru a minimiza suprapășunatul, tasarea solului, eroziunea sau poluarea cauzată de animale sau de împrăștierea dejecțiilor lor; ori de câte ori este posibil, animalele ar trebui să aibă acces la zone în aer liber sau la pășuni; este interzisă priponirea sau izolarea animalelor, cu excepția unor anumite exemplare pentru o perioadă limitată de timp, doar pe motive de siguranță, bunăstare sau medicale; este interzisă utilizarea hormonilor sau a altor substanțe similare, cu excepția cazului în care se administrează ca tratament terapeutic veterinar pentru un anumit animal; dacă animalele sunt bolnave, medicamentele alopatice de uz veterinar, inclusiv antibioticele, pot fi utilizate atunci când este necesar și în condiții stricte. Acest lucru este permis numai atunci când nu este adecvată utilizarea produselor fitoterapeutice, a celor homeopatice și a altor produse; este permisă utilizarea de medicamente veterinare imunologice.

Printre dispozițiile specifice pentru prelucrarea alimentelor ecologice și a hranei ecologice pentru animale se numără: separarea produselor ecologice prelucrate, în timp și spațiu, de cele neecologice; un conținut ecologic de minimum 95 % și condiții stricte pentru restul de 5 %; norme clare care reglementează etichetarea și stabilesc pe ce produse se poate sau nu aplica sigla pentru produse ecologice; limite specifice pentru substanțele care pot fi adăugate în produsele alimentare și hrana pentru animale, precum și o listă limitată de aditivi. Alimentele prelucrate trebuie să aibă la bază în principal ingrediente agricole (nu se iau în considerare adaosul de apă și de sare de bucătărie). Acestea pot conține, de asemenea:preparate din microorganisme și enzime, oligoelemente minerale, aditivi, adjuvanți tehnologici și arome, vitamine, precum și aminoacizi și alți micronutrienți adăugați în produsele alimentare în anumite scopuri nutriționale, dar doar dacă normele privind agricultura ecologică autorizează acest lucru; este interzisă utilizarea de substanțe și tehnici care reconstituie proprietățile pierdute în timpul procesării sau depozitării, care corectează rezultatele neglijenței în timpul procesării sau care pot induce în eroare în orice alt fel în privința adevăratei naturi a acestor produse; ingredientele agricole neecologice pot fi utilizate numai dacă sunt autorizate în anexele la legislație sau dacă au fost autorizate provizoriu de către o țară din UE; autorizați și adjuvanți tehnologici utilizați în producția ecologică.

Alimente EcologicePentru ca un aliment importat să fie comercializat ca produs ecologic, trebuie să respecte standarde echivalente cu cele pe care le respectă alimentele produse în UE. De aceea se aplică proceduri pe care toți importatorii trebuie să le urmeze atunci când doresc să comercializeze un aliment ca produs ecologic. Aceste proceduri depind de locul de origine a mărfurilor. Inspecția și certificarea majorității alimentelor ecologice este efectuată de către autoritățile naționale din țara de origine. Acest lucru se datorează faptului că UE a semnat cu aceste țări acorduri pentru importurile de produse ecologice, întrucât standardele și măsurile lor de control au fost evaluate ca fiind echivalente cu cele în vigoare în Uniunea Europeană.

Produsele agroalimentare ecologice îndeplinesc următoarele cerinţe: au fost obţinute prin metode de producţie ecologică;au făcut obiectul inspecţiei pe tot parcursul ciclului de producţie, preparare şi comercializare;au fost produse sau preparate de operatori de produse agroalimentare care au fost supuse controlului de către organismele de inspecţie şi certificare acreditate;sunt ambalate şi transportate la punctul de comercializare în ambalaje închise.

Alimente EcologiceConcluzii: A produce ecologic înseamnă a respecta anumite reguli de exploatare agricolă ecologică. Ele acoperă toate etapele producției ecologice și se bazează pe o serie de principii esențiale, printre care: interzicerea utilizării organismelor modificate genetic (OMG), a radiațiilor ionizante, a îngrășămintelor artificiale, a erbicidelor și a pesticidelor;De asemenea, este interzisă utilizarea hormonilor și este restricționată utilizarea antibioticelor în fermele de creştere a animalelor/păsărilor, care pot fi folosite numai pentru a asigura sănătatea animală, atunci când este necesar. Etichetarea produselor ecologice se face cu respectarea următoarelor reguli: numele şi adresa producătorului sau prelucrătorului;denumirea produsului, inclusiv metoda de producţie ecologică utilizată; numele şi marca organismului de inspecţie şi certificare;condiţiile de păstrare; termenul minim de valabilitate; interzicerea depozitării în acelaşi spaţiu a produselor ecologice alături de alte produse. Agricultura şi producţia agroalimentară ecologică vor putea contribui la relansarea agriculturii româneşti şi a celorlalte sectoare ale economiei, punând şi bazele unei dezvoltări durabile.

„Cu privire la atributul ecologic al unui aliment, trebuie să dăm dreptate specialiștilor: caracterul ecologic al producerii unui bun alimentar (materie primă, semifabricat, produs finit) implică acele abordări care ilustrează grija pentru natură: cruțarea resurselor neregenerabile, neepuizarea resurselor în general, grija pentru generațiile viitoare, păstrarea naturaleței activităților umane etc. Firește, aceste deziderate sunt apreciate de toată lumea, dar viața îl obligă pe fiecare să caute maximizarea profitului, a stării de bine, satisfacție sporită și tot așa. Iar când ne cercetăm propriul statut de consumator, constatăm că fiecare ne plictisim de ceea ce avem/consumăm și ne trezim mânați tot timpul de „nevoia de altceva“. Relația dintre ecologic și aditivi nu presupune excluderea aditivilor! Alimentele contemporane au obiectiv nevoie de aditivii de bază (prezentare organoleptică, extensia termenului de păstrare ș.a.)”  Prof. univ. dr. Ion Schileru, ASE Bucureşti.

 

Toţi ceilalţi vă îndeamnă să citiţi eticheta, experţii APC vă ajută să înţelegeţi informaţiile de pe etichetă. Deşi pare simplu a citi o etichetă, foarte mulţi consumatori nu reuşesc să înţeleagă şi să coreleze informaţiile afişate de producători pe acea bucată de hârtie, de cele mai multe ori minusculă, care este cunoscută sub denumirea de etichetă. De asemenea, majoritatea covârşitoare a consumatorilor se uită la lista de ingrediente şi termenul de valabilitate/data limită de consum. Din păcate, sunt foarte puţini consumatorii care înţeleg informaţiile de pe eticheta unui produs alimentar, care cunosc semnificaţia unor certificări/inspecţii realizate de către terţi asupra produsului respectiv, care se uită cu atenţie la declaraţia nutriţională a produsului, la recomandările producătorului cu privire la temperatura de păstrare a alimentului, la timpul în care poate fi consumat după deschiderea ambalajului şi unde poate fi păstrat după desigilarea produsului, la recomandarea de consum/preparare a alimentului. Numai ţinând cont de toate informaţiile afişate pe etichetă putem să beneficiem de calitatea şi avantajele aduse prin consumul acelui aliment.” Conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte Asociaţia Pro Consumatori