Gânduri

  • Flăcări Gemene
    Gânduri despre cărți

    Conversație cu Viața despre Flăcări Gemene scrisă de Oana Stroe

    -Bună, Viață! -Bună, Irina. A trecut ceva vreme de când nu ne-am mai auzit. Cum de îmi scrii? -De ce mă întrebi dacă știi? Știi prea bine că vreau să vorbim despre Oana, Omul ce s-a regăsit prin Iubire, Iubirea de Viață. – Lingușitoare mai ești. Ce, ești cumva invidioasă că Oana s-a regăsit în iubirea pentru mine? -Deloc. Mi-a plăcut să o descopăr pe Oana așa, prin cuvinte așezate, cu iubire și măiestrie, pe hârtie. -Nu-i așa că Oana scrie duios despre vise, dorințe, durere și fericire? – Oooo, daaa. Cartea Oanei este un curcubeu numit Iubire, unul foarte special. Curcubeul Oanei nu este alcătuit din culori, ci din…

  • Curge Toamna
    Gânduri

    Curge toamna

    Curge. Curge toamna lin. Și ruginiul mușcă cu poftă din trupul firav al frunzei. Clipa? Clipa e surdă. Și mută. Și palidă. Tăcerea o strânge în brațele-i vânjoase și-i șterge lacrima rece de pe obrazul fierbinte. E o carte tristă, pe care am citit-o de atâtea ori încât am impresia că o știu pe de rost. Cât de tare mă-nșel. Nu știu nimic. Îi cunosc personajele, acele frunze verzi ce se costumează-n ruginiu. Dar nu le știu suferința. Și nici durerea provocată de ea. Nu le știu ultimul gând înainte ca soarta să le desprindă de trupul naturii. Să le fure sufletul și să-l ia cu ea în pământ, adânc.…

  • Gânduri despre cărți

    Gânduri despre AMN3ZIA de Cristina Lincu

    AMN3ZIA, cartea scrisă de Cristina Lincu și apărută la Editura Univers în 2018, este o carte ce mi-a permis să fiu Liberă (Cristina, să mă corectezi dacă greșesc). Modul în care Cristina a țesut firul poveștii mi-a creat impresia că pot să aleg în ce anume să cred. Și știți ce am ales? Am ales să cred în Ana Moscăianu cea cu care viața nu a fost blândă. Nu în femeia cu probleme psihice ce se zbate între două lumi paralele pe care mintea le-a plăsmuit ( o lume a propriului adevăr și o lume a stării de fapt). Am ales să cred în femeia pe care iubirea a lovit-o cu o…

  • Gânduri

    Ce nu știați despre mine

    Ador provocările. Îmi dau o stare de bine. Mă determină să privesc viața cu alți ochi. Îmi dau șansa să las timpul în pace. Să nu îi mai pun întrebări de genul: De ce treci atât repede? De ce-mi furi clipele și anii? De ce-mi schimbi chipul? Dacă timpul ar avea glas, probabil mi-ar spune că este foarte fericit că uit de el măcar câteva momente. Of…de ar putea el conversa…câte nu am discuta noi… Dar să revin cu picioarele pe pâmânt. Astăzi nu vreau să vă vorbesc despre ce i-aș spune eu timpului. Astăzi vreau să răspund la provocarea care circulă prin blogosferă. Mai exact, vreau să răspund la…

  • Gânduri despre cărți

    Gânduri despre „Liberă” de Cristina Lincu

    Îmi place să descopăr povești, să intru în pielea fiecărui personaj care mă poartă printr-o lume plină de lecții de viață. Însă rar vorbesc despre poveștile care mă ajută să devin un om mai înțelept. „Liberă” mi-a atras atenția încă de la apariție, dar nu am simțit nevoia de a o cunoaște mai bine pe Sara, de a-i permite să mă poartă prin lumea ei plină de suișuri și coborâșuri. Toate la timpul lor. Începutul primăverii a fost timpul ei, al Sarei, al Cristinei Lincu, al cărții ei precum un roller coaster. Și, când mă gândesc la asta, îmi dau seama că nu am simțit întâmplător nevoia de a-i descoperi…

  • Blogging
    Gânduri

    Ce am învățat despre mine din blogging?

    Dragă Diana, Am decis să-ți scriu această scrisoare publică, deoarece vreau să răspund provocării pe care mi-ai lansat-o. Îți mulțumesc pe această cale pentru ea. Nu am reușit până acum să aștern pe hârtie ceea ce am învățat din blogging. Cred că nu sosise timpul. Acum simt că a sosit, mai ales că anul acesta, pe 2 ianuarie, primul meu blog, De-ale vieții cu Irina, a împlinit 8 ani. Nici nu știu când au trecut 8 ani. Nici nu-mi vine să cred că acum 8 ani am prins curaj și mi-am lăsat sufletul să vorbească. Mă bucur că l-am ascultat și i-am transformat gândurile în cuvinte.   Iată ce am învățat…

  • Gânduri

    Visurile prind aripi! SIONO le înalță!

    Mărturisesc, nu știu când a prins sufletul meu curaj și a decis să nu se mai ascundă în spatele tăcerii, ci să-și facă glasul auzit. M-a surprins. Nu-l știam vorbăreț, cel puțin nu în versuri, nu în rimă. A fost frumos. Tare mi-a plăcut. Așa că, m-am decis să-l ascult. Au trecut de atunci vreo 5-6 ani. Nici nu-mi vine să cred câte am făcut împreună pe drumul timpului ce ne-a privit și el uimit și a decis să se ajute să se profităm de fiecare secundă înainte de a o așeza pe aripile sale și de a-și lua zborul. Și a glăsuit sufletul și a născut vers după vers,…

  • O Altfel De Lume
    Gânduri

    O altfel de lume

    Ziua se lăsase în brațele nopții și eu nici nu-mi dădusem seama. De foarte mult timp nu mi se mai întâmplase să plec într-o călătorie a minții și să nu-mi dau seama cum trece timpul pe lângă mine. Viața mă învățase să fiu atent la orice detaliu, indiferent de cât de semnificativ este sau nu este. Dar labirintul de trăiri în care mă atrăsese povestea pe care tocmai o descoperisem ștersese totul din jurul meu și mă aruncase într-un abis în care încercam să mă găsesc pe mine însumi, dar nu vedeam nimic. Mă simțeam pierdut dar în același timp regăsit. Ciudată senzație. Oare cum poți să simți două lucruri…

  • Poate
    Gânduri

    Poate

    Mă mângâie viața, îi simt răsuflarea caldă pe pleoapele închise. E atât de plăcut să îi trăiesc clipele care se îngrămădesc să-mi dea binețe. Le las să-mi țipe în ceafă, să devină scut în fața neființei. Deschid ochii. Privesc cerul albastru și mă minunez. Peste tot doar viață. Simt clipele sale peste tot. Aș vrea să le văd, să le așez în șir indian, ca la școală. Nu pot. Aleargă prin mine, prin ceilalți până obosesc și se duc, dispar deodată. Le strigi, le cauți, în zadar te frămânți. Minutul lor s-a dus. Minutul tău s-a scurs. Nu le trăiești când trebuie, nu le mai trăiești niciodată. Se naște un…

  • Plouă
    Gânduri

    Plouă

    Plouă. Lăcrimează cerul, mângâie pământul însetat de ea. E atâta liniște în zgomotul stropilor încât pot să ascult glasul ploii, de fapt, năduful vieții de dincolo de ea. Tună. Norii se luptă în ring pentru un loc în fața soarelui. I-au răpit zâmbetul. Sunt extrem de mândri că au cucerit zarea și-au pictat-o în gri cenușiu. Pământul face baie de aburi, deschizându-și larg brațele în fața ploii. Eu îmi deschid sufletul în fața foii, la adăpostul gândurilor ce dau năvală. Nu comentez, le ascult. Cum aș putea oare să mă împotrivesc? Sunt ale vieții pe care o inspir și o expir. Trebuie să mă bucur, alții nu mai au cum…au…