Autor: Irina Cristina Ţenu

0

Mă iartă, toamna mea!

Te fură gândul meu, Te dă cuvântului flămând, Vrea să îți simtă zvâcnirea ruginie Trezită din somnul dulce amar al Timpului îmbătat de parfumul Secundele pierdute în infinit. Un foșnet de frunze m-atrage În...

0

Am fost

Destinul a decis… am fost Răsăritul unui mugur Ce s-a rupt prea devreme de floare… Am fost… acum suntem două crengi despărțite De copacul ce-a albit de-atâtea căutări Ce ironie…ne găsește doar în poezie…...

0

Lacrimă de stea

  De-ar fi ca viața nemurire să devină Aș bea cu sete din pocalul cu otravă N-aș regreta nicio secundă Timpul ce zboară și a sa ispravă Dar viața nu e nemurire Este mănunchi...

2

Mai spune ceva

  Mai spune ceva… Iubirea te-ascultă, cuibărită în tăcere, Sub brațul firav al castanului brav. Mai spune ceva… Apusul așteaptă să-ți poarte în noapte, Pe buza tremurândă a lunii, cuvântul cel tainic. Mai spune...

0

Banca pustie

  Banca e pustie, timpu-i ruginiu, Visul încă viu, scrie un poem, Cu cerneală neagră, pe-o Frunză, lipsită de vlagă. Banca e pustie, toamna-i melodie, S-aude în surdină glasul frunzelor, Către cer înalță sfântă...