Gânduri despre AMN3ZIA de Cristina Lincu

AMN3ZIA, cartea scrisă de Cristina Lincu și apărută la Editura Univers în 2018, este o carte ce mi-a permis să fiu Liberă (Cristina, să mă corectezi dacă greșesc). Modul în care Cristina a țesut firul poveștii mi-a creat impresia că pot să aleg în ce anume să cred. Și știți ce am ales? Am ales să cred în Ana Moscăianu cea cu care viața nu a fost blândă. Nu în femeia cu probleme psihice ce se zbate între două lumi paralele pe care mintea le-a plăsmuit ( o lume a propriului adevăr și o lume a stării de fapt). Am ales să cred în femeia pe care iubirea a lovit-o cu o cruzime de nedrescris. Pentru mine Ana Moscăianu este o simplă femeie care a crezut prea mult în iubire, mai exact în iubirea lui Radu Lumină, un bărbat  lipsit de scrupule.

Pentru mine Ana este femeia care nu se poate bucura decât de clipa prezentă. Trecutul este învăluit în ceață, viitorul este un aspect la care este greu să se gândească. Tot ceea ce-și dorește Ana este să primească răspunsuri despre ea însăși.

Cum? Cine? Unde? Când? De ce? sunt întrebări pe care, pe măsură ce-i descoperi povestea, ți le pui în încercarea de a o înțelege. Și suferi odată cu Ana. Și trăiești fiecare zbucium al ei străduindu-te să o înțelegi. O înțelegi că își dorește să-și recâștige gemenii pe care îi pierde în favoarea tatălui (Radu Lumină) din cauza unui acord perfid pe care acesta o determină să-l încheie. O înțelegi că dorește să lupte pentru iubirea în care a crezut și în familia pe care mereu și-a dorit să o întemeieze.  O înțelegi că își dorești cu disperare să se descopere pe sine după accidentul suferit atunci când a încercat să ajungă în preajma gemenilor. Îi înțelegi singurătatea, îi înțelegi nevoia de a-și crea o lume a ei, de a-și imagina că  părinții ei încă trăiesc…Îi înțelegi orice trăire care, în mod normal, pare o adevărată nebunie. Eu, cel puțin, am înțeles-o…iubirea te poate face din om…neom. Și, atunci, tot este posibil.

Nu înțelegi însă de ce viața este atât de crudă cu o femeie care nu a făcut altceva decât să iubească. Nu înțelegi de ce viața a decis ca două femei (două prietene- Ana și Ioana) să iubească un bărbat meschin (același bărbat), pentru care contează doar propria bunăstare, nimic altceva.

Ei…încurcate sunt căile vieții și cele descrise în AMN3ZIA. Dar tocmai aceste căi fac povestea fermecătoare. Este adevărat, nu este o poveste ușor de citit, fiindcă nu știi care lume este reală și care nu. Nu ai măcar o certitudine asupra celor întâmplate. Așa că…m-am simțit liberă să-mi creez propria certitudine. Am ales s-o privesc pe Ana ca pe o femeie care, din păcate, a fost nevoită să vadă cele două fețe ale iubirii (cea plină de „Lumină” dar în același timp întunecată). O ironie a vieții, nu? A crezut în „Lumină”, Radu Lumină, dar a descoperit de fapt întunericul. Și…când cunoști întunericul…oare nu-ți dorești să uiți ca să poți să trăiești? Așa că mă întreb: Oare AMN3ZIA e o stare de fapt sau un refugiu pentru a scăpa de întuneric? Nu am primit răspuns la această întrebare. Poate îl primiți voi citind cartea. Prin urmare, vă recomand cu drag acest roman psihologic. Vă va răscoli. Pe mine m-a răscolit și m-a făcut să înțeleg că iubirea are întotdeauna limite. Oricât de mult ai iubi, trebuie să ai puterea să spui NU…altfel totul devine toxic. Și, tot ce este toxic, distruge. AMN3ZIA este dovada acestui fapt.

PS: Cartea o puteți cumpăra de aici. Tot de aici puteți cumpăra și cartea Eu, o mama (im)perfecta?, o carte în care Cristina ne vorbește despre viață și bucurie, despre ghidușiile copilăriei, cea mai frumoasă etapă din viața fiecăruia dintre noi. Lectură plăcută vă doresc!

3 thoughts on “Gânduri despre AMN3ZIA de Cristina Lincu

Lasă un răspuns la Cristina Lincu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *