Lacrimă de stea

 

Lacrimă

De-ar fi ca viața nemurire să devină
Aș bea cu sete din pocalul cu otravă
N-aș regreta nicio secundă
Timpul ce zboară și a sa ispravă
Dar viața nu e nemurire
Este mănunchi de zile ce se scurg
Precum curg râurile de iubire
Prin sufletele de poveste
Ce s-ar târî-n genunchi
De ar afla că, Doamne, tu,
Le vei permite în ploaia vieții
Veșnic să se scalde
Și să renască din lacrimă de stea.


Cuvintele de luni m-au provocat să mă joc cu otravă, ispravă poveste. Vă invit și pe voi să vă jucați data viitoare cu artă, culori, penel. Spor la scris!

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *