Dans al regăsirii cu iubirea

 

Dans

Pleacă în călătorie visele. Mă poartă printre rânduri curcubeice, pe un tărâm necunoscut și mie. Se rup lanțurile vieții, zboară anii tinereții. Se înalță tot mai sus, se ofilesc clipele mele, mi-e atât de dor de ele.
Privesc cum răsăritul îmbrățișează asfințitul, cum tălpile cântă o simfonie a pașilor prin timpul ce le poartă în direcția chipului fără infinit.
Luna îmi mângâie ființa, sufletul-mi curge strop de lumină, gându-mi cunună de stele poartă, se simte ca o Sânziană a nopților mele.
Mi-e frigul din inimă curtat de fiori îndrăzneți ai iubirii. Uitarea se contopește cu amintirea și frigul devine foc al risipirii.
Mă poartă visul pe brațele sale, călătoresc prin timp răstignit într-o primăvară cu haine de gală.
În parfum de lăcrămioare condeiul scrie o poezie, căutând printre crengi de dorințe chipul iubirii să-l descrie.
Mă înfioară clipa regăsirii. În oglinda de chillimbar a privirii sale sunt nimfă a trăirii supreme.
Inspir și expir aromă de amor, gust din fructul pasiunii proaspăt copt.
Sting focul ce-mi arde dorința și aștept în a mea tăcere de cleștar ca răsăritul să îmbrățișeze asfințitul.
Mă scald în izvorul lunii cu chipul ce-mi îmbrățișează visele, ascult simfonia pașilor cântată de tălpile tremurânde și simt cum mi se înfioară ființa în dansul regăsirii cu iubirea.

Pleacă în călătorie visele,
Mă prind într-un dans al regăsirii cu iubirea.

Te simt în mine trăind

 

Te simt

Pixabay.com

Suspină vara, suspină ploaia,
Bat clopotele, tristă e marea.
Se zbate valul, plânge și salcia 
Iubirii tale nu-i simt răsuflarea.

Și totuși, aud, al inimii susur,
Și totuși, te simt, în mine trăind,
Izvorul iubirii e fără cusur
În vara ce suspină la tine visând.

Răbdare nu are orologiul bătrân,
Pe aripi în zbor îmi așază visele,
Le înalță spre cer, acolo rămân,
Le zăresc, zâmbind, dintre stele.

Iubirii tale nu-i simt răsuflarea,
Suspină vara, suspină ploaia.
Un dor invizibil cuprinde marea,
Și totuși, te simt, în mine trăind.

Mi-e frig măicuță

Frig

Mi-e frig măicuță, mi-e dor de ale tale brațe,
Suspin cu jale din lumea care nu cuvântă,
E liniște în Rai, e râu de lacrimi de tristețe,
Din mine prea dur s-a scurs viața sfântă.

Subit firul mi s-a întrerupt în plină tinerețe,
De ce trebuie să ascult cum îngerii cântă?
Mi-e frig măicuță, mi-e dor de ale tale brațe,
Suspin cu jale din lumea care nu cuvântă.

Veniți, salvați-vă de moarte!
Vreau să simt dulcele gust al vieții,
Veniți, nu vreau de voi departe!
Nu vreau să ajung în gheara morții.

Mi-e frig măicuță, mi-e dor de ale tale brațe,
Suspin cu jale din lumea care nu cuvântă.


Cuvintele de luni iar s-au prins în horă. Creativitatea mi-am pus-o la încercare. Puneți-o și voi. Cuvintele pentru lunea viitoare sunt: invizibil, susur, răbdare. Spor la scris!