Acasă Poezii Adierea privirii tale încă umblă prin suflet

Adierea privirii tale încă umblă prin suflet

Author

Date

Category

Adierea
Sursă foto. pixabay.com

 

Adierea privirii tale încă umblă prin suflet,
Aleargă bezmetică, se ascunde de neobosita clepsidră
Ce vrea s-o cuprindă, s-o unească cu 
Timpul, împreună să treacă, să se scurgă
Precum nisipul auriu prin mâinile reci,
Părăsite de atingerea iubirii.
Adierea vicleană se unduiește și se pitește
Prin adâncurile lipsite de lumina pasiunii.
Timpul trece, o lasă să zacă,
Nepăsător la deznodământul trist.
Trupul fremătând în îmbrățișarea primăverii,
Tace. Așteaptă zâmbind cerului azul,
Să se ivească nu zorii, ci atingerea buzelor
Calde. Ascultă țipătul păsărilor ce-și întind
Aripile peste marea lipsită de zgomotul
Valurilor ce-au amuțit de dor.
Vântul nu mai adie, nu le mai mângâie,
La viață să le readucă.
Totul e tăcere, doar adierea privirii din mine
Încă se zbate, încă răsuflă, vrea dreptate,
Vrea să trăiască în armonie cu ochii
Ce se fac că nu văd marea rămasă fără valuri
Și vântul ce-a pierit fiindcă n-a mai fost iubit.


Cuvintele de luni…un joc în care mă prind pentru a crea povești nemuritoare. S-au mai prins în jos și alte colege și au scris, jucându-se cu clepsidră, dreptate, ai armonie.

Dacă și ție îți place să te joci cu fel de fel de cuvinte, săptămâna viitoare te poți juca cu: răsărit, apus, fragmentat. Spor la scris!

A doua poveste de neadormit

Clepsidră

4 COMENTARII

Lasă un răspuns la evaancutahamza Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Linda Barbara

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Vestibulum imperdiet massa at dignissim gravida. Vivamus vestibulum odio eget eros accumsan, ut dignissim sapien gravida. Vivamus eu sem vitae dui.

Recent posts

Dans al regăsirii cu iubirea

  Pleacă în călătorie visele. Mă poartă printre rânduri curcubeice, pe un tărâm necunoscut și mie. Se rup lanțurile vieții, zboară anii tinereții. Se înalță...

Te simt în mine trăind

  Suspină vara, suspină ploaia, Bat clopotele, tristă e marea. Se zbate valul, plânge și salcia  Iubirii tale nu-i simt răsuflarea. Și totuși, aud, al inimii susur, Și totuși, te...

Recent comments

carmenbartshantispirit on Iluzii
carmenbartshantispirit on La o cafea…cu tăcerea
carmenbartshantispirit on Dincolo de timp
oanaroman91 on Peste Puteri
mayapink on Peste Puteri
Raluca Anghel on Peste Puteri
Raluca Anghel on Port in mine
Ceoaca Alina Elena on Pot fi…
carmenbartshantispirit on Pot fi…
Ceoaca Alina Elena on Când iubirea ta a devenit marea mea
carmenbartshantispirit on Păsările mor…amintește-ți zborul lor
carmenbartshantispirit on Dulce fior
carmenbartshantispirit on Oameni
carmenbartshantispirit on Știați că…?
carmenbartshantispirit on Scrisoare de la viață
Raluca Anghel on Scrisoare de la viață
Adriana Ivan on Spovedanie
carmenbartshantispirit on Spovedanie
Ceoaca Alina Elena on Iubind a zilei veșnicie
Adriana Ivan on Iubind a zilei veșnicie
portiadecitit on O răsuflare e de ajuns
portiadecitit on Ai plecat
Adriana Ivan on O răsuflare e de ajuns
Adriana Ivan on Suflet fără nume
Raluca Anghel on Suflet fără nume
Gabriela Rizea on Delirul cuvintelor de mătase
contactalexandrina on De ce să-ți creezi blog