Iluzii

Visăm sa ne întâlnim cu nemurirea,
Să stăm la o cafea, să bem din eternitate,
Să ne-amăgim că moarte n-are trăirea, 
Că firul vieții pieirea nu-l rupe.

Pe strada veșniciei ne dorim s-ajungem,
N-avem însă adresa. Bântuim pe alei,
Aparent cunoscute. Iluzii strângem
În fiecare anotimp, le vindem pe doi lei.

Timpul binevoitor ne cumpără iluziile,
Ni le ia în zbor. Le preface-n indicii.
Prea naivi din fire, ridicăm steagul păcii,
Așteptăm să ne dea secunde cu miile.

Sfidător și rece, timpul trece,
Vântul vieții bate, clipa nu răzbate,
Cade, și rapid, ea moare-n floare.
A ei fantasmă în suflet se zbate.

De asemenea, ai putea dori...

4 răspunsuri

  1. Ioana spune:

    Off, ce rau e timpul asta cu noi. Nu s-a saturat de propria rautate?

  2. carmenbartshantispirit spune:

    Ultima strofa m-a cucerit. Viata care moare-ntr-o floare, iar fantasma ei în suflet se zbate. Deosebit!

Lasă un răspuns la Ioana Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *