La o cafea…cu tăcerea

Cafea

Sursă foto: unsplash.com

Frânturi de cuvinte

Se ascund printre necuvinte.

În mine tăcerea se luptă cu sine.

Ar bea și-o cafea, dar n-are cu cine.

Tăcerea e tristă, mi-e milă de ea,

Cuvinte din mine să rupă ar vrea!

O viață ea are, și vrea să și-o dea,

Să devină discurs, spus, pe parcurs.

Și totuși, aș vrea, să-i ofer o cafea,

Să-i permit să-i simtă minunatul parfum,

Să o las să-i savureze gustul de catifea,

Să tragem amândouă, din țigară, un fum.

O viață avem, o trăim minunat!

Eu prin cuvinte, tăcerea prin mine.

Adunăm clipe, nu vrem să se termine,

Bem o cafea, savurăm ce ne este destinat.


La o cafea…cu tăcerea m-am prins în jocul Cuvintele de luni, un îndemn de a scrie, pentru simpla noastră plăcere și din respect pentru cuvânt. Un joc minunat, menit să ne testeze creativitatea. Din dragoste de cuvânt am savurat o cafea cu parfum de viață. De fapt, m-am prins într-o horă a simțirii alături de: cafea, viață, parfum.

S-au mai prins și alți colegi în această horă și au scris:

Miresme amărui de cafea

Cafea cu parfum de amintiri din altă viață

O altfel de carte

 

De asemenea, ai putea dori...

7 răspunsuri

  1. Ce frumoase versuri! „Tăcerea e tristă, mi-e milă de ea” mi se pare cel mai sublim vers!

  2. Mona spune:

    Of, tare des stau și eu la șuetăc cu tăcerea… Minunate versuri!

  3. carmenbartshantispirit spune:

    Versurile tale m-au facut sa inteleg ca Tacerea ne e cea mai intima prietena, care ne insoteste toata viata.

  1. 29 aprilie 2019

    […] La o cafea… cu tăcerea […]

Lasă un răspuns la carmenbartshantispirit Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *