La o cafea…cu tăcerea

Frânturi de cuvinte

Se ascund printre necuvinte.

În mine tăcerea se luptă cu sine.

Ar bea și-o cafea, dar n-are cu cine.

Tăcerea e tristă, mi-e milă de ea,

Cuvinte din mine să rupă ar vrea!

O viață ea are, și vrea să și-o dea,

Să devină discurs, spus, pe parcurs.

Și totuși, aș vrea, să-i ofer o cafea,

Să-i permit să-i simtă minunatul parfum,

Să o las să-i savureze gustul de catifea,

Să tragem amândouă, din țigară, un fum.

O viață avem, o trăim minunat!

Eu prin cuvinte, tăcerea prin mine.

Adunăm clipe, nu vrem să se termine,

Bem o cafea, savurăm ce ne este destinat.

La o cafea…cu tăcerea m-am prins în jocul Cuvintele de luni, un îndemn de a scrie, pentru simpla noastră plăcere și din respect pentru cuvânt. Un joc minunat, menit să ne testeze creativitatea. Din dragoste de cuvânt am savurat o cafea cu parfum de viață. De fapt, m-am prins într-o horă a simțirii alături de: cafea, viață, parfum.

S-au mai prins și alți colegi în această horă și au scris:

Miresme amărui de cafea

Cafea cu parfum de amintiri din altă viață

O altfel de carte