O răsuflare e de ajuns

Rasuflare

Soarele a îngenuncheat în fața buzelor
Ce râvnesc la un sărut arzător.
Le atinge blând, surâzând.
Vântul adie, el știe.
O răsuflare e de ajuns,
Iubirea să se nască.

Ziua apune, noaptea spune
Al sufletului dor ce nu trece ușor.
Din lacrimă de stea se naște dragostea.
O răsuflare e de ajuns,
Luna să mângâie speranța vie.

Răsare iarăși gândul.
Ale inimii răzvrătiri îngheață.
Pasul timid atinge pământul,
Merge pierdut, glasu-i mut.
Norii sfidează natura moartă
Dar…
O răsuflare e de ajuns,
Ea să învie.

Inima bate, în suflet se zbate
O iubire eternă. Ea n-are glas,
Dar îi place să stea la taifas,
Să îmi spună în felul ei că…
O răsuflare e de ajuns,
Să trăiască fără vreun răspuns.

De asemenea, ai putea dori...

8 răspunsuri

  1. M.C.Simon spune:

    Suoerba poezie! „Inima bate, în suflet se zbate O iubire eternă” …interesanta abordare…

  2. O răsuflare e de ajuns să-ți taie respirația…

  3. Adriana Ivan spune:

    Ce poezie frumoasă! Îmi place foarte mult

  4. portiadecitit spune:

    Minunata poezia! Transmite extrem de multa emotie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *