Viață, trădare și veșnicie. O relație indestructibilă. O relație care se materializează pe neașteptate. O relație pe care o urăm, căci atunci când iubești urăști trădarea, căci tare doare. Sufletul gingaș plin de răni suspină privind cerul brăzdat de nori. Lacrimile curg în noaptea în care luna plină luminează gândul care ascultă în surdină muzica îngerilor ce nu-și arată chipul muritorului de rând. Ei fâlfâie din aripi prin veșnicia ce ni se arată după ce viața ne trădează, părăsindu-ne într-o zi fatidică.

Inima ce se zbate în piept încetează brusc să se mai lupte, capitulează în fața lui, a chipului cu mască pe care nimeni nu-l demască. Ziua devine noapte, liniștea e asurzitoare. Pe cer un curcubeu de stele surâde trist omului ce simte gustul trădării. E amar.

Viața s-a scurs, iubirea noastră nu i-a fost de-ajuns. A vrut ceva, de la altcineva…de undeva… de departe. Nu, nu a vrut…dar nu a avut încotro. Știm asta foarte bine. Viața e trecătoare. Vine…ne-nvață ce înseamnă să trăiești printre oameni diverși….și pleacă…printre suflete îngerești. Și, astfel, veșnică devine. E o minune. Sau…cine știe…ea printre noi revine…cândva…sub un alt chip de lumină plin.

Te naști, trăiești și înveți că într-o zi…viața te va trăda…va pleca. Gândul îți cunoaște cel mai bine această teamă ascunsă printre curajul ce se dă viteaz. Teamă? Nu-i nicio teamă. Așa ne amăgim mereu, crezând că viața niciodată nu ne va trădă. Că vom trăi veșnic, aici, printre oameni diverși.

Dar nu este așa. În cartea destinului nu scrie deloc așa ceva. Dar oare ce scrie? De ce nu ni se dezvăluie în toată splendoarea sa? Curiozitatea ne macină…dar trebuie să înțelegem că viața nu ar mai avea niciun farmec dacă am putea citi cartea destinului dinainte. Această carte nu este precum celălalte. Ea nu poate fi citită pe nerăsuflate, în câteva zile. Ea se citește în ani, pe măsură ce ea ni se dezvăluie.

Sursă foto: jurnalul.ro

Cu cât ea ni se dezvăluie mai greu, cu atât trebuie să fim mai fericiți. De viață ne putem bucura mai mult. Ea încă nu ne-a trădat. Ea încă nu a îmbrățișat veșnicia.

Dar vine o zi…o zi în care viața nu mai poate amâna momentul trădării. Și ne trădează. Ne părăsește. De mână cu sufletul se înalță spre Cer, se alătura îngerilor ce privesc pământenii de printre nori.

Ne ridicăm și noi privirea întrebătoare spre cer, dar totul e tăcere și durere. Sufletul nostru plânge. Simțim că ceea ce se întâmplă este peste puterile noastre. Gândul ne e plecat departe. E momentul să lăsăm pe alții să se ocupe de tot ceea ce trebuie, pentru ca trecerea sufletului drag  în lumea veșniciei să fie lină.

Cei de la servicii funerare Colentina sau de la servicii funerare Băneasa vor face toate ce necesare. Ne vor scăpa pe noi de pregătirile atât de obositoare și dureroase. Din lumea trecătoare va pleca „frumos” datorită unor servicii funerare foarte bine puse la punct.

În viață omule ești trecător/ Pe scenă urci și ești actor/ Îți joci rolul/ Și apoi pleci…căci ești un simplu călător.