Ştii viaţă,

Nu mai vreau s-acuz timpul

Că a trecut şi mi-a luat

Clipe multe netrăite

Îndeajuns.

Nu mai vreau

Să răsfoiesc cartea

Ce se numeşte Trecut

Şi stârneşte în al meu suflet

Un gol abisal.

Nu mai vreau

Să-ţi cer

Să frângi ale timpului aripi

Şi să-l opreşti în loc.

Nu mai vreau

Să îmi las dorul

Să îmi transforme inima

În loc de promenadă al suferinţei.

În schimb aş vrea

La o cafea de vorbă noi să stăm,

Sub clar de lună

La masa versului venit din inimă,

Să-mi spui oful ce ştiu că te apasă,

Să-ţi spun despre al meu vis ce nu mă lasă

Şi că-mi doresc să te trăiesc cu sufletul-mpăcat,

Sorbind din cafeaua timpului

Şi ascultând al tău glas divin

Ce îmi vorbeşte despre al meu destin.

Ce zici?

Îmi oferi la noapte o cafea?