Pe-o aripă de vis

Pe-o aripă de vis

Mi-am așezat un dor

Și l-am privit cum se-nalță

Și se apropie

De luna dintre stele

Și-ncearcă să-și găsească

Un loc al lui

De unde mereu să strălucească.

Aripă de vis

Pe- o aripă de vis

Mi-am așezat o stea

Furată de pe cer

Și am privit-o cum

În suflet a intrat

Și-a scotocit prin el

În căutare de cuvinte adormite.

C-o strălucire intensă

La viață le-a trezit

Apoi, s-a așezat în colțul inimii

Și le-a privit cum rând pe rând

Se-ntind și formează

O câmpie de flori nemuritoare

Cu parfum de poezie.

 

Pe-o aripă de vis

Mi-am așezat

Un gând,

Trăiri dintr-un alt timp,

Dorințe rătăcite,

Un amalgam de clipe moarte,

Priviri reci,

Ochi absenți,

Izvor secat de lacrimi,

Și le-am poruncit  să zboare

Spre Zarea Uitării.

 

Pe-o aripă de vis

Am vrut să mă așez apoi și eu,

Dar soarele deodată mi-a zâmbit

Şi m-am trezit

Şi-am înţeles că totul nu fost

Decât un alt vis nocturn.

Of, viaţă, de-ai şti ce rău îmi pare!

KaffeRoma te cucerește cu aromele sale

O zi bună începe cu ceașcă bună de cafea. Așa spun toate persoanele care nici nu se trezesc bine și merg în bucătărie să-și pregătească cafeaua. Fie fac cafea la ibric, fie își fac cafea la expresor. Se așează apoi la masă și își savurează pe îndelete cafeaua. În acele momente pare că nu există lucru mai important decât acea ceașcă aburindă de cafea cu miros îmbietor. Nu sunt băutoare de cafea, dar îmi place foarte mult mirosul îmbietor. Este un miros care te atrage și parcă îți spune: Hai, savurează și tu această cafea de calitate!  

Însă, de fiecare dată când intru în bucătărie, îi rezist. Îi rezist fiindcă, din păcate, cafea îmi este interzisă. Nu am voie să o savurez, dar nimic nu mă poate împiedica să o prepar. De mică am învățat să fac cafea. Mamei mele îi plăcea tare mult să îi servesc cafeaua la pat. Mie îmi plăcea foarte mult să i-o prepar. Timpul a trecut, eu am crescut, iar mama a încetat să bea cafeaua la pat. A început să o bea în bucătărie și să și-o facă singură. Tehnologia a avansat și am ajuns la concluzia că mama merita să bea o cafea făcută nu la bătrânul ibric de cafea, ci la expresor.

Zis și făcut. Am intrat pe internet și m-am uitat după diverse modele de expresoare. M-am sfătuit și cu prietenii, și am ajuns la concluzia că cel mai bun expresor pentru mama este cel cu capsule. I-am cumpărat un expresor și i l-am făcut cadou. I-a plăcut, dar și-a făcut probleme în privința capsulelor pentru aparat. I-am zis să nu-și facă probleme, fiindcă voi căuta capsule compatibile tot internet. Și am avut dreptate.

Am căutat pe google capsule cafea și am descoperit un magazin online ce comercializează atât capsule de cafea, cât și cafea măcinată și boabe. Magazinul se numește KaffeRoma.  Imediat am intrat pe el și m-am uitat la tipurile de cafea. Mamei îi place foarte mult cafeaua Lavazza. I-am ales câteva sortimente. I-au plăcut mult capsulele Yespresso Intenso.

kafeeroma lavazza-blue-intenso

Și știți ce? A mai vrut și și-a făcut imediat comandă. După ceva timp mi-a spus că acest magazin a cucerit-o cu aromele sale. Treptat le-a încercat pe toate. Inclusiv cafeaua boabe și măcinată. Uneori își face cafea la expresor, alteori apelează la bătrânul ibric. Se bucură în fiecare dimineață de gustul său intens. Eu mă bucur de mirosul său îmbietor.

Este foarte fericită că în sfârșit a descoperit o cafea pe gustul ei. De aceea, de fiecare când vin musafiri, îi întreabă imediat dacă poate să îi servească cu o ceașcă de cafea. Le dă posibilitatea să și aleagă. Le face fie la expresor, fie la ibric. Musafirii sunt încântați de cafeaua servită și o întreabă de unde a cumpărat-o. Ea răspunde imediat că de pe KaffeRoma.ro. Le recomandă și lor să intre, pentru a-și achiziționa diverse sortimente de cafea de cea mai bună calitate. Stau și o privesc, și mă bucur că am decis să-i iau expresorul care a contribuit la descoperirea acestui magazin cu produse ce te cuceresc cu aromele lor.

De mână cu poezia

Pe ale sorții nebănuite căi

Merg cu poezia de mână

Străbat drumul sufletului

Pentru a ajunge în poiana inimii

S-aud cum își cheamă liniștea

Ce a plecat cu vântul

Spre zările tăcerii.

Am obosit însă de-atâta mers

Cad

Dar poezia mă ridică

Și iar pornim la drum

În căutarea acelei rare flori

Ce crește când inima cântă.

La întrecere ne luăm cu timpul

Care este bun povestitor

Căci el zboară

Dar nimic nu uită.

Și noi aflăm că nu mai suntem

Cei de odinioară.

Ziua se scurge

Noaptea ne zâmbește

Noi mână de mână mergem

Pe-un drum presărat cu cuvinte

Care strălucesc ca niște nestemate.

S-apleacă poezia și brusc le culege

Și ca prin farmec la inimă ajung.

O liniște atunci mă cuprinde

Și cerul îl privesc

Și mă întreb

Dacă aceasta este oare liniștea

Pe care-o așteptam.

Tăcerea intervine

Apucă mână mea și a poeziei

Și începe a păși pe drumul de azi

Ce ieri va deveni.

Copacii maiestuos se înclină

Noi mergem în tăcere

Culegând flori din grădina vieții

Pe care apoi poezia le pune în coșul sufletului.

Simțim cum soarta frumos ne surâde

De undeva de sus

Și pare mulțumită

Că în final a reușit

Pe noi să ne unească.