Mă scald într-o mare de gânduri

Plutesc pe valuri înspumate

Ce-mi leagănă dorințele

Și-mi poartă speranțele pe țărmul vieții.

Încerc să-mi îmbrățișez trăirile

Ce mă așteaptă pe țărmul luminat de soare,

Dar ele mă iau  de mână

Și mă duc într-un loc

Ce semăna c-o piață.

De-ndată ce-n ea am intrat

Am fost înconjurată

De  tot felul de pași

Ce mă implorau să-i cumpăr

Ca să-mi devină legământ.

Confuză privesc în sus

Și observ pasul cerului

Ce lacrimi varsă

Pe pământul nostru sfânt.

În urmă văd pasul amintirilor

Din vremurile deja încărunțite

De gerul ce sufletul mi l-a înghețat,

De ploaia de lacrimi

Ce sentimente a curățat.

Văd pasul iubirii

Ce arde totul-n jurul ei.

Dau să fug,

Căci nu-mi plac pașii

Ce cu ardoare îmi cer să-i cumpăr,

Dar mă ajung din urmă trăirile

Și mă opresc,

Fiindcă se pare că

Cine intră-n piața vieții

Trebuie să cumpere măcar un pas.

Mă-ntorc și împrejur mă uit

Pentru-a vedea un pas pe placul meu.

Apoi, chiar lângă mine văd

Pasul unui suflet singuratic

Aflat pe un drum pavat cu vise.

La piept vreau să-l strâng,

Dar imediat el fuge…

Tristă, vreau din nou să plec,

Dar în cale-mi iese

Pasul furtunii

Ce răvășește totul în cale

Și lasă lumea mult prea pustie.

Mă uit la el cu vădit dispreț

Și caut cu privirea altceva.

Deodată îl observ.

Stătea stingher chiar în fața mea

Cu privirea îndreptată spre viitor.

Imediat l-am recunoscut.

Era pasul prezentului

Parfumat de trăirile intense ale vieții.

Deși el nu mi-a cerut nimic,

Am vrut cu mare bucurie să îl cumpăr,

Dar, când să-l cumpăr,

Mi-am dat seama că nu am cu ce.

Singurul lucru pe care îl aveam erau niște himere

Pe care imediat am vrut să le ofer la schimb.

Dar n-am putut…

Soarta n-a vrut încă să mi le ia.

Așa că aștept ca într-o zi din piața vieții

Să pot cumpăra pasul prezentului

Cu parfum amețitor.

Astept în tăcere continuând

Să mă scald în marea gândurilor mele

Privind spre țărm în căutarea sorții.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here