Vis de iubire

Plimbându-mă pe drumul gândurile mele

Am dat de-un vis rătăcit

Ce stătea sub o  ploaie de lacrimi

Şi suspina a jale şi a dor.

În ochi l-am privit

Şi m-am pierdut,

Când deodată l-am recunoscut

Pe visul de iubire

Pe care îl căutam de atâta vreme.

De el am încercat să mă apropii

Să-i şterg lacrimile amare

Ce îi udau ochii frumoşi,

Dar gândurile un zid au ridicat

Şi m-au împiedicat de el să mă apropii.

Pe scara vieţii am urcat

Cât de sus am putut,

Spre vis am privit

Şi-am încercat să îi arunc

O batistă din speranţe făurită.

Imediat însă a intervenit raţiunea

Cea mereu sfidătoare

Şi mi-a furat speranţa

Ce-n suflet o păstram.

M-a privit drept în ochi

Şi din privirea ei am înteles

Ceea ce inima a refuzat să-mi spună.

Un vis de iubire

Va sta mereu sub o ploaie de lacrimi

Aşteptând clipa-n care

Soarta-l va transforma în realitate.

Când?

Nu se ştie niciodată…

Poate, atunci când şi ea va auzi

Ploaia de lacrimi ce cade peste

Visul de iubire mereu rătăcit printre gânduri.

 

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *