Şiroaie de ceai roşu

Curg din al meu suflet

Tocmai dezmorţit

Şi se transformă-n ploaie

Ce cade peste foaie

Precum un veşnic legământ.

Trezesc brusc şi condeiul

Ce aţipise zău,

Şi-l pun din nou la treabă

Să-nşire peste timp

Cuvinte nemuritoare,

Din ele lumea să îşi facă

Un şirag de pus în dreptul inimii rănite.

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here